Ruxandra Hule, artistă, despre revista antibullying și atelierul de colaj narativ

Ruxandra Hule este artistă conceptuală și lucrează adesea în zona performance-ului, ceea ce o face să se simtă în largul ei cu necunoscuți. Astfel, a făcut echipă bună cu Dan Grecu, artist grafic și o fire mai introvertită, alături de care a facilitat atelierul de colaj narativ, din cadrul proiectului „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”. Am luat-o la întrebări ca să aflăm cum a decurs atelierul dar și care a fost procesul de creație a revistei, pe care o puteți răsfoi și descărca aici. 

„Nu știu neapărat ce-mi place, dar îmi place tot ce fac. Sunt curioasă și asta mă copleșește câteodată. ”

Salutare, Ruxandra! Mulțumim pt că ai acceptat să co-facilitezi, alături de Cristi Grecu, atelierul de colaj narativ din această vară. Prima ta experiență, și iată, a trebuit să aibă loc de la distanță, pe zoom… Chiar și așa, cum a fost, v-ați distrat?

Bună, Raluca, mulțumesc si eu pentru invitația de a împărtăși câteva gânduri pe rânduri.

Într-adevăr, a fost primul workshop facilitat online și eram pe un teritoriu necunoscut: pe Cristian doar ce-l cunoscusem, pe voi vag, din ședințele din pandemie, copii erau departe și materialele erau la noi.. Deci ce facem acum? Facem un plan… care nu merge. Și apoi altul și ne creăm așteptări.. apoi lași totul să se întâmple de la sine și rămâi prezent – cam asta a fost distracția noastră.

Afișul atelierului de colaj narativ, realizat de Cristian Grecu
Cum ați reușit să îi țineți motivați pe adolescenți, în mijloc de vară, când Telciul, cu dealurile sale frumoase și Sălăuța e mult mai ofertant decât un ecran?

Nu am reușit sa-i ținem interesați, nu mai mult decât erau. De multe ori „pierdeam pariul” când așteptam prea mult ca acea fetișoara sa apară într-o căsuță, pe un ecran. Cu toate că nu a fost un copil care să fi parcurs atelierul cap-coadă (bine, cu o foarte mică excepție), mi s-a părut mai ecologic ca ei să știe că noi suntem acolo, disponibili în acel interval orar ca să-i ghidăm dacă ei au dorința de a realiza vreun proces.

Nici nu am încercat să intrăm în competiție cu „marea vacanță”, mai ales că tinerii participanți depindeau de programul părinților.
Cred ca au fost motivați de țelul comun de a fi parte la o revistuță, la un proiect colectiv. Fiecare s-a responsabilizat în ritmul lui, iar noi am lăsat mai mult spațiu.

O participantă, după ce s-a întors din călătoria „la țară la bunici” a continuat să lucreze chiar și după workshop și am comunicat prin WhatsApp feedback-ul, înregistrându-ne vocea.
Cred că a fost entuziasmant pentru ambele parți – noi ne-am bucurat de întalnirea „vie” cu ei și copiii au fost interesați să aibă și un dialog diferit despre ce ar putea crea. Colajul devenea un pretext pentru conexiune. Așa am reușit să trecem și de ecran.

Cum s-a desfășurat efectiv atelierul, îmi poți povesti puțin despre proces?

Eu cu Dan și câțiva oameni din echipa CSMLR am testat, înaintea atelierului, posibilități de a intra in camere diferite pe Zoom, gândindu-ne ca va trebui sa ne împărțim la un moment dat task-urile și grupurile de copii. Nu a fost nevoie de „Rooms” pe Zoom. În schimb, o mică observație: fetele se apropiau mai mult de mine si băieții de Dan.

Am împărțit atelierul în două parți. Prima parte era construită pentru familiarizare cu tema prin dialog, ca să găsim un teritoriu comun și materiale cu care să lucrăm. A doua parte era menită pentru construcție, pentru colaj, o parte mai liberă unde întrebările veneau mai mult de la ei.

Dar cum aveam maxim 5 copii per sesiune și fiecare făcea lucruri diferite, le dădeam instrucțiuni bazate pe materialele pe care le aveau la îndemână, și în ordinea în care veneau.
Și așa a fost și mai intim, pentru că aveam spațiul de a lăsa mai mult decât un singur proces să se deruleze de-a lungul celor 5 zile, au fost ca niște Drop in/out classes.

A fost un curs de învățare în spirală (și pentru noi), cu multe repetiții care adăugau alt strat de cunoaștere și pentru alți participanți. Se nășteau discuții interesante plecând de la prezentarea triunghiului lipsei de putere (cel cu victima, agresor si salvator) care le oferea suport în conturarea personajelor si construirea unui firicel narativ.

 

Ne surprindeau comentariile făcute de copii cu privire la creațiile celorlalți.
Întăreau convingeri, reguli, formau o lume, fiecare pe limba lui, cu sistemul lui de reprezentare.

În urma lui, ați produs o carte anti-bullying, cu desene / colaje realizate de copii, texte scrise de ei la atelierul de scriere creativă și textul dramatic produs la atelierul de teatru educațional. Aici cum ați lucrat?

Am decupat, am transcris, am „repus în scenă” o conversație care rămâne deschisă. M-a dus puțin in my child’s zone, însă am fost acolo cu determinare.
Găseam câteva „legături secrete“ între mesajul povestirilor și imaginile care conțineau cuvinte care se repetau. Cu viteza luminii, Dan le edita. Și apoi reveneam asupra ei, rearanjam. Aveam nevoie să aibă sens. L-am găsit împreună, după șapte ore în care am finisat structura.

Tu în ce medii activezi de regulă? A fost o noutate pentru tine lucrul cu copiii?

Lucrez în medii interdisciplinare, atât digital cât și analog, sunt performer, pictez, scriu câteodată. Colecționez practici diverse, inclusiv cea de traineeship. În prezent, mă interesează sa ofer experiențe artistice colaborative care se bazează pe lucrul cu interiorul, cu substanțele imateriale care ne compun.Activez prin mediul de care am nevoie. Am mai lucrat cu copii, sporadic. Am învățat de fiecare dată.

Ne poți arăta câte ceva din lucrările tale recente? Dar planuri de viitor, în acest context alambicat?

Am avut ocazia să revin asupra procesului din rezidența „Colectiv Perfomativ” din 2019, oferită de Asociatia Colectiv A. Unbound a fost prezentat la sfârșitul lunii septembrie în cadrul programului educativ „Pauza de dans” sub o alta formă. De data aceasta a fost parte performance digital interactiv, parte meditație.

Ruxandra în Unbound (septembrie 2020). Fotografie de Roland Vaczi.

În prezent, lucrez la o experiență site-specific în Grădina Botanică, în cadrul rezidenței „Ahead of the future”, la Fabrica de Pensule.

Mai departe, plănuiesc să dezvolt lucrări participative, bazate pe instrucțiuni ghidate, ceea ce e puțin tricky, avand în vedere situația actuală. Dar, cu puțin ajutor de la internet, se va împlini și acest proiect 😊

Sperăm să îți meargă toate așa cum îți dorești, pe toate planurile! Mulțumesc și mult spor!

Vă doresc și vouă spor în activitățile acestea care-și găsesc tot mai mult sensul. Vă mulțumesc.


Între timp, a avut lansarea revistei antibullying, o discuție la care au participat adolescenți din Telciu și facilitatori, și pe care o puteți urmări aici:

Toate atelierele au fost parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, prin co-finanțare AFCN și prin susținerea Primăriei Telciu.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

 

Cartea anti-bullying pentru copii, disponibilă tuturor

Anul acesta au avut loc, precum în anii anteriori, diferite ateliere cu copii și tineri adulți în Telciu, în cadrul programului „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”.

Cărticica anti-bullying este rezultatul a 3 ateliere: scriere creativă (cu poeta Simina Seliștean și psihoterapeutul Cristian Boboescu), teatru educațional (cu actorii Mădălina Brândușe și Andrei Șerban) și colaj narativ (cu Cristian Grecu și Ruxandra Hule).

Atelierul co-facilitat de Ruxandra și Cristian, ultimul, a avut drept scop unificarea tuturor creațiilor realizate la celelalte ateliere, rezultând această revistă practică, vizuală și plină de povești.

O puteți răsfoi aici:

Amuzantă, relaxată dar și plină de sfaturi, revista reunește povești reale ficționalizate la atelierul Siminei și al lui Cristian, piesa de teatru dramatic realizată colaborativ cu Mădălina și Andrei, desene și colaje cât și definiții ale bullying-ului și sfaturi pentru a preveni comportamente violente.

Cartea va fi lansată printr-o discuție online la mijlocul lunii octombrie. Pentru detalii, urmăriți-ne pe Facebook. 

Despre bullying

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport  al Organizației Mondialea Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.

Întrucât este un fenomen din ce în ce mai răspândit în România, vom relua și aici definițiile bullying-ului, conform organizației Salvați Copiii, invitându-vă să le explorați mai departe în carte sau online.

Caracteristicile bullyingului

a) Bullying-ul este intenţionat, adică cei care îi victimizează pe ceilalţi au intenţia de a face rău (fizic sau psihologic). Discuţiile şi certurile sunt normale în relaţiile sociale. Atunci când copiii au o discuţie sau o neînţelegere, intenţia nu este aceea de a face rău.

b) Bullying-ul este repetitiv: Are loc de mai multe ori  (de la zilnic la câteva ori pe săptămână/lună), în timp ce discuţiile sau neînțelegerile au loc ocazional.

c) Dezechilibrul de putere: Agresorul este mai puternic fizic sau psihologic decât victima. Victima nu este capabilă să se apere de agresor şi adesea este considerată mai slabă sau are o vârstă mai mică.

Forme diferite de bullying

a) Bullying fizic: bătaia, împingerea, lovirea, plesnirea, şi distrugerea sau furtul unor proprietăţi personale.

b) Bullying verbal: insultarea, ameninţarea, jignirea, poreclirea sau tachinarea rău intenţionată.

c) Bullying indirect: a spune cuvinte urâte pe la spatele unei persoane, răspândirea unor zvonuri răutăcioase, ignorarea,izolarea şi excluderea din grup.

d) Cyberbullying: instrumentele sociale şi media sunt folosite pentru a face rău victimei, prin răspândirea de zvonuri şi insulte.

Roluri în bullying

a) Suporterii agresorului. Unii copii fie ajută agresorul fie aprobă bullying-ul într-un alt fel. De exemplu, unii lovesc şi ei, exclud victima sau aplaudă şi râd la episodul de bullying. Chiar aplaudatul şi râsul pot să încurajeze bullyingul, deoarece agresorul realizează că grupului îi place episodul de bullying.

b) Martorii. Unii copii sunt martori la situaţiile de bullying fără să ia partea nimănui, ei se pot preface că nimic nu s-a întâmplat şi pot să se retragă atunci când bullyingul are loc.

c) Apărătorii. Unii copii pot să apere victima bullyingului, prin confruntarea agresorului şi comunicarea acestuia să înceteze sau prin oferirea de suport și ajutor victimei.

Puteți descărca, printa și folosi revista în comunitatea voastră de aici.

 


Echipă

Grafică: Cristian-Dan Grecu și Ruxandra Hule
Editare texte atelier de scriere creativă: Simina Seliștean și Cristian Boboescu
Editare piesă de teatru: Mădălina Brândușe și Andrei Șerban
Editare colaje: Ruxandra Hule și Cristian-Dan Grecu
Editare: Anastasia Oprea
Corectură: Adina Mocanu
Comunicare: Raluca Țurcanașu
Suport logistic în desfășurarea atelierelor: Mihaela Vlașin și Gabriela Herța

Tipar: Editura Mega


 

Toate atelierele au fost parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, prin co-finanțare AFCN și prin susținerea Primăriei Telciu.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Teatru Educațional. Atelier anti-bullying cu Mădălina Brândușe și Andrei Șerban – 20 iulie – 20 august

Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România, 46% , au fost la un moment dat victime ale bullying-ului.

Fenomenul de bullying în școlile românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor. Mai mult, 4 din 10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii. De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online. Potrivit studiului, cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori mai timizi de fel.

Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial și cultural.

Prin urmare, ne propunem să reducem și să prevenim fenomenul de bullying printr-un atelier de teatru,  bazat pe metodele cuprinse sub umbrela Teatrului Opresaţilor.

Participanți: 10 copii cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani (de la clasa 1 la clasa a 8a)

Atelierul va fi structurat în 3 etape:

1. crearea unui spațiu în care copiii să se simtă în siguranță pentru a-și împărtăși experiențele când au fost victime, martori sau au provocat bullying-ul.

2. identificarea unor posibile soluții de combatere a fenomenului de bullying prin metode de învățare emoțională (jocuri de rol, arhitectul, teatru forum, etc.) și construirea unui scenariu dramatic

3. realizarea unei lucrări video pentru a trage un semnal de alarmă asupra importanței adoptării unor politici publice de combatere a bullying-ului în școli și a necesității ca școala să fie un spațiu sigur pentru toți copiii și adolescenții.

Prin atelier, ne propunem să oferim copiilor, părinților și profesorilor instrumentele necesare pentru a recunoaște când un elev este victimă a bullying-ului cât pentru (auto-)apărare și intervenție în astfel de cazuri.

În egală măsură, prin functia empatică pe care o poate avea teatrul, ne propunem ca participanții să conștientizeze importanța solidarității si de a acționa pentru crearea unui mediu bazat pe acceptare si incluziune.

Înscrieri:

  • atelierul este gratuit
  • persoană de contact: dna Mihaela Vlașin
  • mail: modernitateruralitate@gmail.com

Pentru participare este necesară completarea acordului de consimțământ al părintelui/ tutorelui legal al fiecărui minor, în conformitate cu Regulamentul General privind Protecția Datelor. Acordul de consimțământ este disponibil aici și trebuie imprimat și semnat.

Atelierul va avea loc cu respectarea tuturor normelor necesare de igienă și distanțare fizică. Vom pune la dispoziția participanților echipamentul de protecție sanitară necesar: măști de unică folosință, mănuși și dezinfectant.


Atelierul face parte din programul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.