Selma Dragoș: „ca facilitator, a fost o mare descoperire să înțeleg că e ok dacă un copil refuză”

Selma Dragoș a facilitat, alături de Răzvan Ropotan, Atelierul de spus și scris povești, din cadrul proiectului „MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă”.

Facilitatoare cu experiență în grupuri mai mult sau mai puțin formale, Selma ne-a povestit cum a diferit experiența din Marin și ce sfaturi ar da unor formatori la început de drum.

 

Bună, Selma, Mulțumim că te-ai alăturat și în acest an proiectului realizat alături de MarinArt / Centru Educațional și Artistic.

Cum ți s-a părut această nouă propunere și această mutare către un nou spațiu rural, după experiențele din Telciu?

Selma, împreună cu Silvia și Valer

Am fost într-un singur an la Telciu, ca însoțitoare a unui grup de la Școala Traian Dârjan 🙂

Grupul de copii de la Marin includea copii de la 5 la 15 ani, ceea ce e neobișnuit pentru mine. De obicei lucrez fie cu clase de la unele școli – ceaa ce înseamnă că grupul e foarte omogen din punctul de vedere al vârstei, au nu doar lecturi comune dar au primit informații și interpretări similare, au deja experiență de a face împreună activități mai mult sau mai puțin formale – sau cu grupe formate în afara școlii unde vârsta este criteriul principal, chiar dacă vorbim de intervale mai mari (5-7 ani sau 7-10 etc). M-am temut că aceste diferențe de vârstă vor face ca activitățile interesante pentru unii să fie plictisitoare și „prea copilărești pentru alții”.

În experiența cu școlari de gimnaziu am avut deseori momente în care, pentru a-ți demonstra că sunt deja adulți, copii pre-adolescenți se întreceau în a sabota activitățile pe care le considerau sub vârsta lor.  În grupul de la Marin copiii mai mari căutau ei înșiși metode să îi ajute pe cei mai mici în sarcinile mai complexe și păreau să se bucure de momentele în care jucam jocuri simple. Bănuiesc că acest lucru se datorează faptului că mulți dintre ei sunt frați, verișori sau prieteni ai familiei iar locul unde ne aflam era unul deja consacrat ca fiind unul unde se întâmplă lucruri cool și interesante

Tu ai multă experiență în lucrul cu copii, tineri și persoane din comunități (mai mult sau mai puțin) defavorizate. În acest context, cum ți s-a părut experiența din Marin, dinamica grupului, participanții și implicarea lor în activități ?

 

Un alt aspect diferit și important pentru desfășurarea atelierului a fost acela al orarului. Mulți dintre copii erau implicați în muncile specifice sezonului sau aveau grijă de frați mai mici așa că împărțirea grupului în echipe stabile sau respectarea unui plan de activități de la o zi la alta a fost aproape imposibilă.

Toate astea au făcut că ne-am jucat foarte mult. Mult mai mult decât mă așteptam. Și am „lucrat serios” mult mai puțin. Spre finalul săptămânii am insistat pe crearea unor echipe – invitând copiii care veneau zilnic și își doreau să prezinte ceva să își facă echipe puțin mai mari decât era necesar în așa fel încât absența unuia dintre ei să nu compromită întreg „proiectul”.

Selma și Silvia, ale căror ateliere au avut loc în paralel

 Care au fost provocările specifice și cum le-ai făcut față ?

A fost un moment când la ateliere au apărut 3 copii adolescenți care au încercat să submineze activitatea manifestând dispreț pentru jocurile prea „infantile” și creând o competiție de statut cu ceilalți adolescenți din grup. Deși m-a făcut să mă simt oarecum inutilă, inițiativa fetelor din grup de a merge acasă la copiii „turbulenți” mi s-a părut un semn bun, de autonomie și încredere în ele însele.  În mare parte, conflictul a fost gestionat chiar de copii, înafara spațiului și timpului de atelier.  În final, pentru că cei 3 au recurs la violență fizică și verbală, li s-a pus în vedere de către gazdă că există deja niște reguli ale spațiului și că nu pot participa la ateliere dacă nu le respectă. Deși părea că ar fi vrut să o facă, cei trei au decis să nu mai participe.

Apropiere ♡

Am simțit acest incident ca pe un eșec și m-am gândit mult la asta ulterior. În contextul formal stabil al unei clase de elevi, mare parte din munca mea ar fi devenit aceea de a crea un spațiu în care toți copiii să se simtă la locul lor. Și aș fi investit probabil mai multă energie în cei 3 copii nemulțumiți decât în toți ceilalți 20.

În contextul atelierelor de la Marin, dacă aș începe din nou, aș avea grijă ca principiile de funcționare a grupului să fie reafirmate și renegociate zilnic – dar mă tem că ar presupune ca, odată încheiat cercul de început al zilei, cei care vin mai târziu să nu poată intra la activități sau să existe o persoană care să iasă din activitate pentru a primi nou-veniții.

Probabil mai există și alte soluții, dar încă nu le-am găsit.

Unii din facilitatorii noștri au foarte puțină experiență de facilitare. Ce i-ai sfătui când au de a face cu un grup așa divers ca vârste și interese, copii foarte entuziaști și curioși dar totodată neastâmpărați ?

Copiii sunt peste tot entuziaști, curioși și neastâmpărați. În trusa mea cu „trucuri” am multe jocuri și provocări fizice – dacă începem activitatea cu 10-15 minute de mișcare, ne e tuturor mai ușor să ne concentrăm ulterior, mie inclusiv.

Întodeauna există copii în grup care știu foarte repede ce vor și vor cu multă energie – ei sunt niște aliați minunați, de câte ori pot să o fac, îi invit să fie co-facilitatori, să își asume răspunderea pentru un aspect al atelierului sau să inițieze o activitate în care eu devin „secundul” lor. Pentru mine e foarte important să rămân conștientă care sunt limitările necesare pentru buna desfășurare a atelierului (dacă e un atelier în care cineva citește cu voce tare, liniștea e necesară, deci voi insista să o păstrăm) și când cad în automatisme și prejudecăți despre cum arată „disciplina” (dacă e un atelier în care copiii fac împreună povești, în echipe mici, gălăgia e chiar un semn bun).

La fel în cazul copiilor care refuză să participe la un joc sau să facă o sarcină.

Pentru mine, ca facilitator, a fost o mare descoperire să înțeleg că e ok dacă un copil refuză – „poți să stai să te uiți și intri când vrei tu, dacă vrei” e, pentru mine, aproape o frază magică. Sau poți să faci altceva, atâta timp cât ești în siguranță și nu zădărnicești eforturile celorlalți.

Care a fost momentul tău preferat, sau un moment drag, care te-a marcat deosebit (și pe care ni-l poți împărtăși) ?

Am avut o serie de neînțelegeri foarte amuzante și productive. Cea mai caraghioasă a fost cu moara și mălaiul.  În fiecare zi le-am arătat câte un joc de când eram eu copil și ei mi-au arătat câte un joc pe care îl joacă acum. Și într-o zi i-am rugat să-și întrebe bunicii. O fetiță a venit și ne-a povestit despre „Moara”, care, pe vremea bunicii ei, se juca cu boabe de fasole și cu mălai. Pentru următoarea întâlnire am făcut rost de niște boabe de fasole și am cumpărat o pungă de mălai. Mi-am zis că probabil mălaiul era suportul și boabele erau pionii. Am pus boabele în vopsea, ca să avem două culori și am întins mălaiul pe o tavă. Mi-am imaginat că „moara” se desenează în mălai cu un băț. Apoi am găsit în curte niște pene mari și frumoase și am decis să contribui la joc folosind penele pentru a desena careul și pentru a „șterge” ulterior. Fetița care îmi povestise m-a crezut că așa se face.

Ne-am minunat noi adulții ce frumos e jocul de moară, care arată ca o grădină zen cu mălai în loc de nisip. Ce nu știam era că, la Marin, „mălai” înseamnă boabe de porumb. Și „Moara” se desenează pe o bucată de hârtie. Cu creionul.

 

În final, care sunt gândurile tale despre întreaga experiență?

Cred că experiențele de acest fel sunt necesare pentru cei care lucrează cu și pentru copii. Eu simt că m-am obișnuit prea tare cu dinamica claselor de copii de la școală sau a grupurilor de copii de la activități extrașcolare. Aceștia sunt atât de obișnuiți să presteze activități creative pentru mulțumirea adulților și să mai și mulțumească pentru asta, încât e ușor să crezi că faci lucruri utile pentru ei atunci când, dacă am fi toți onești, cel mai util ar fi să ne jucăm fără pretenția că vom învăța ceva din asta.

De la stânga la dreapta: Denisa, Maria, Selma, Eliza, Sofia, Silvia, Rebeca, Rebeca

Dacă ar fi după mine, aș insista ca toată lumea să aibă această experiență de a facilita un spațiu de joc și învățare pentru copii. Nu doar spre binele copiilor.

 Mulțumim frumos și spor maxim în tot ceea ce faci!


Atelierul face parte din proiectul „MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă” co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Fotografii realizate de Patricia Marina Toma.

Experimente cu sunete ambientale în Marin și Telciu | rezultatul atelierelor facilitate de Vlad Răsuceanu

Atelierele de joacă cu sunete ambientale facilitate de Vlad Răsuceanu în Marin (comuna Crasna, Sălaj), și Telciu (Bistrița – Năsăud) s-au încheiat și ne bucurăm să vă invităm să ascultați ce a ieșit.

Marin: Te pup și te iubesc

Telciu: Hot choco / Yes or No Experiment

Despre procesul de lucru

  • Pentru început, adolescenții au „cules” și „provocat” sunete, pe care le-au înregistrat cu un recorder Tascam DR-05X. Pietre aruncate în apă, bețe ciocnindu-se sau obiecte de fier, râsete sau explicații, voci ale animalelor din sat, orice părea relevant, jucăuș sau caraghios a fost înregistrat.
Eliza încercând să înregistreze o vacă în gospodăria Denisei, Marin, august 2021.
Vlad explicându-i lui Claudiu cum sunt înregistrate sunetele (pe canale diferite). In Marin. De Raluca.
Patricia și Irina discutând cu Vlad și Emil în prima zi de atelier, în Telciu. Foto: Raluca.
  • Apoi, sunetele înregistrate au fost ascultate cu răbdare
  • Și ne-am jucat și cu controllerul Akai LPD8
Vlad ascultând și adolescenții din Telciu ascultând și aranjând suntele în Ableton. Foto: Marina.
Copiii s-au bucurat să învețe să mixeze și mulți s-au simțit și s-au auzit ca adevărați DJi.
Atelierul de mixing din Marin, în curtea Casei Albastre
  • La final, sunetele alese de participanți au fost aranjate pe diferite piste, în Ableton. Copiii din Marin preferat să creeze o piesă bazată doar pe sunete ambientale și propriile voci, pe când telcenii au dorit să creeze un mix mai apropiat de un DJ set și au hotărât să folosească și un synth și drum machine din Ableton.
La lucru în Ableton, în Biblioteca Sătească din Marin
Lucrând în Ableton. La Liceul Tehnologic din Telciu. Foto: Marina.

Sperăm că v-am convins să ascultați piesele experimentale realizate de copii 👂


Atelierele de joacă cu sunete ambientale din Marin și Telciu fac parte din proiectul „MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă”, co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Silvia Dușan, ilustratoare: „o societate fără cultură este o societate pe cale de destrămare”

Bună, Silvia! Mulțumim că ai acceptat să iei parte la proiectul MarinArt Platformă rurală de educație prin artă !

Bună, Raluca! Mulțumesc și eu pentru invitația de a participa la acest frumos proiect.

Să intrăm direct în pâine : cum a fost pentru tine această experiență (în general) ?

 

Proiectul acesta a venit exact la momentul potrivit. A fost ca o gură de aer proaspăt după un an pandemic în care am predat online și în care interacțiunea cu oamenii a fost mai limitată.

Surpriza a fost că satul Marin e un loc în care îmi doream să ajung încă din facultate, după ce am citit un articol într-o revistă despre reconstituirea unei nunți tradiționale realizată de Patricia.  Mi-am zis atunci :

“ Ce oameni frumoși! Mi-ar plăcea să ajung într-o zi în Marin și să particip la astfel de evenimente”  și “Voila” peste câțiva ani am ajuns să fac parte dintr-un asemenea proiect ca facilitator la proiectul MarinArt.

A fost o experiență extrem de frumoasă. Mi-au rămas în gând copiii din sat, care sunt extrem de empatici, deschiși, receptivi și talentați, Casa Albastră în care am dormit mai bine ca nicăieri altundeva, oamenii frumoși pe care i-am întâlnit în acest proiect și nu în ultimul rând Marinul care are un farmec aparte și care încă mai păstrează puțin din atmosfera satelor de odinioară. Și eu sunt născută la sat, un sat frumos, poziționat pe malul Crișului Alb în Țara Zarandului , însă din păcate casele vechi țărănești au dispărut demult știrbind puțin din peisajul bucolic al vieții de la sat, pe care l-am regăsit pe ulițele Marinului, unde mai poți zări din loc în loc câte o casă țărănească ce se încăpățânează să supraviețuiască timpului.

Nu voi uita nici barul din sat, denumit “ La mătușica Vântoaie” , un fel de “ Poiana lui Iocan” în care ne adunam seara, după ateliere la o halbă de bere pentru a dezbate diverse subiecte.

Îmi vor rămâne în suflet diminețile din casa de un albastru (de) Marin, în care  nu mai  eram trezită de alarma telefonului ci de fluieratul ciurdarului care trecea cu turma de vaci înspre dealurile Marinului.

Toate acestea, pe lângă bucuria de a lucra cu copiii au dus la o experiență extrem de frumoasă pe care nu o voi uita prea curând.

Tu lucrezi cu copii/ adolescenți în Hunedoara, ca profă de arte, corect ? Ne poți povesti oare puțin comparativ ? Ce a fost diferit cu grupul de aici ?

Da. Așa este. De un an de zile predau Educație plastică la două școli de gimnaziu din  Hunedoara.  În primul rând, a fost diferit faptul că atelierul s-a desfășurat cu prezență fizică, nu online așa cum am predat eu în mare parte în acest an.

Iustin și Ale

Comunicarea, schimbul de idei, împărtășirea informațiilor și feedbackul sunt mult mai eficiente în predarea cu prezență fizică. Acest lucru este clar.

Diferit a fost faptul că ei  au venit cu gândul să se distreze, să experimenteze și să se joace, iar lucrul acesta s-a observat în degajarea, creativitatea, imaginația și libertatea de a se exprima prin desen.

La școală după ce anunț o temă, la început mulți dintre elevi se blochează, spunând: „eu nu pot”, „e prea greu” sau „nu știu să desenez”. La atelierul de ilustrație nu a fost cazul, ideile și-au făcut apariția rapid, copiii lăsându-și imaginația să curgă, dând naștere unor lucrări deosebite, înțelegând că au deplina libertate de a e exprima așa cum doresc. Un mare plus a fost și faptul că înaintea atelierului de ilustrație veneau cu multe idei și povești de la atelierul de storytelling, facilitat în prima săptămână de actorul  Răzvan Ropotan,  iar în a doua săptămână de dramaturga Selma Dragoș.

Un alt lucru diferit ar fi mediul în care s-au desfășurat atelierele, fiind pentru ei un loc familiar și prietenos, în comparație cu cel de la școală unde sunt mult mai multe reguli, care duc la o  atmosferă mai rigidă. Plus că cei care terminau mai repede desenele aveau voie să meargă în curte la joacă sau să participe la celălalt atelier, care se desfășura în paralel cu cel de ilustrație.

Ce metode ai aplicat ca să ții acest grup mare și eterogen atent și curios, cuminte și totuși într-un spirit ludic ?

Încă din prima zi, ne-am dat seama că trebuie să împărțim colectivul de copii în două grupe, pentru că este destul de dificil  și obositor să lucrezi cu un colectiv mare, mai ales dacă copiii sunt de vârste diferite. Așa că, o parte dintre copii participau la atelierul de desen și ilustrație care s-a desfășurat în bibliotecă, iar cealaltă grupă participa la atelierul de storytelling, care, fiind un atelier mai dinamic, s-a desfășurat afară, în curte, apoi seara se reluau atelierele schimbându-se grupele între ele. Pe această strategie am mizat în cele două săptămâni de ateliere și cred că a fost foarte bine așa.

Dacă e să vorbim despre metodele de a ține grupul mereu atent, nu a necesitat un mare efort din partea mea, deoarece copiii veneau mereu cu mult entuziasm și idei noi, care abia așteptau să fie lăsate libere. Sigur că au existat și momente în care inspirația refuza să apară, iar pentru acest lucru ne-au fost de mare ajutor cărțile cu ilustrații din bibliotecă, însă de cele mai multe ori blocajele dispăreau după ce participau la atelierul de storytelling, unde era mai tot timpul o mare veselie.

Au fost 2 săptămâni super intense. Care a fost momentul tău cel mai drag, amuzant, emoționant – pe care-l poți împărtăși cu noi?

Au fost foarte multe momente frumoase în aceste două săptămâni. Nu cred că a trecut o zi în care să nu mă minunez de cât de empatici, deschiși și prietenoși sunt acești copii.

Un moment care ne-a emoționat pe toți a fost, atunci când la unul dintre ateliere, un copil a alunecat și s-a lovit la picior, moment în care toți copiii s-au oprit din joacă și au alergat înspre el. Mai mult, o fetiță a luat-o pe Alice, una dintre cățelușele de la Casa Albastră și i-a oferit-o spunând: “ Te iubesc și sper să te faci bine”.

Ne-a emoționat pe toți , chiar dacă un astfel de gest ar trebui să fie unul destul de firesc, îl regăsesc din ce în ce mai rar atât în colectivele de copii, dar mai ales la adulți. Nu știu cât am dăruit eu în aceste două săptămâni, dar știu că eu am primit în schimb foarte multe.

Silvia cu Alice, cățelușa

Un alt moment emoționant pentru mine, a fost atunci când copiii au avut ca temă să deseneze harta satului, pe care să plaseze locurile pe care le consideră ei cele mai importante din sat.

O fetiță, care locuiește cu părinții în Spania în timpul anului, însă vara vine la bunicii din Marin a desenat pe hartă cele mai importante locuri pentru ea, cele două case ale bunicilor și biserica, redând fundalul în culorile drapelului national. Am intrebat-o unde îi place mai mult și mi-a răspuns: “ Aici la Marin, pentru că aici sunt mai fericită și am mai multă libertate”. M-a emoționat câtă emoție, sinceritate și dor a așternut într-un singur desen.

Emoționant a fost și momentul despărțirii de copiii de la atelier, chiar și în dimineața plecării mele și a Selmei încă au mai venit copii să ne mai spună încă odată la revedere.

Despre asta cred că este vorba în astfel de proiecte, despre emoție, despre faptul că nu participi dor ca să bifezi că ai făcut un lucru, cel mai important e sentimentul de prietenie, de acel împreună, de acea căldură și conexiune care se creează între oameni și care cred că ne-a lipsit tuturor în această perioadă a pandemiei.

Angelo

Dar despre provocări, ne poți povesti câte ceva ? care au fost provocările acestui proiect și cum le-ai rezolvat ?

Nu aș putea spune că au fost provocări mari. În primul rând, provocarea a fost faptul că a trebuit să îi fac interesați de atelierul meu, de temele propuse și să asculte diferitele sugestii oferite pe parcursul atelierului.

Atunci când lucrezi cu copiii care sunt de o energie debordantă, e automat o provocare, pentru că trebuie să încerci să îi menți interesați și curioși de ceea ce le prezinți. Trebuie mereu să găsești metode și strategii, mai ales pentru cei mai energici. Cred că în cazul de față soluția a fost simplă, pentru că în fiecare zi a fost o altă temă, ceea ce i-a menținut curioși și interesați pe tot parcursul a celor două săptămâni.

Daria și Sofia la atelier

Care a fost un lucru singular, un gând anume cu care ai plecat acasă din această experiență ? Pentru că, nu-i așa, într-o asemenea experiență intense învățarea e bidirecțională, de acord ?

Primul gând atunci când am plecat de acasă, a fost acela de a împărtăși cu ceilalți din cunoștiințele mele, de a împărtăși câte ceva din tainele artei, pentru că în primul rând mergeam să susțin un atelier și bineînțeles că fiind cred eu o persoană destul de spirituală, m-am gândit că voi pleca după această experiență mult mai bogată din acest punct de vedere. Cu riscul de a mă repeta o să spun că nu știu cât de mult am dat, însă știu că am primit foarte multe.

Acești copii m-au învățat ce înseamnă empatia, toleranța, bucuria de a fi împreună și de a fi atent la celălalt de lângă tine.

Ai ceva sfaturi pentru facilitatori care sunt mai la început de drum (atât colegi de-ai noștri de proiect cât și alți viitori facilitatori) ? 

Unui facilitator la început de drum i-aș spune să plece la drum cu multă răbdare, empatie, cu dorința de a se juca, de a asculta, de a înțelege și nu în ultimul rând să nu încerce doar să modeleze caractere ci să se lase la rândul său modelat, pentru că de cele mai multe ori descoperi că după ce lucrezi cu copiii, pleci altfel de cum ai venit, te schimbă, te face mai tânăr și cu o poftă mai mare de viață ! Trebuie doar să ai puterea și dorința să îți deschizi sufletul !

Cum ați încheiat atelierul de desen și ilustrație narativă, ce ați co-creat la final ?

 

Atelierul de desen și ilustrație l-am încheiat cu o expoziție de desene, ilustrații și cărți -acordeon lucrări ce au fost expuse în curtea Casei Albastre din Marin și în Biblioteca sătească ce se află în aceeași curte.

Expoziția de desene s-a îmbinat cu prezentarea animațiilor, poveștilor, jocurilor create la atelierul de storytellling al Selmei Dragoș, care s-a desfășurat în paralel cu cel de ilustrație. Mai mult, cele două ateliere s-au îmbinat și completat reciproc. De exemplu, la desen am realizat în prima săptămână o carte acordeon, a cărei pagini conțin benzi desenate create de copii după o poveste inventată de ei la atelierul de storytelling facilitat de Răzvan Ropotan, iar o altă carte-acordeon am realizat-o în a doua săptămână, carte a cărei pagini conțin clădiri din satul Marin realizate în tehnica papercutting. Astfel, că plecând de la ideea de papercutting i-a venit ideea Selmei de a crea cu un grup de copii un teatru al umbrelor pe baza unei povești creată de o fetiță de la atelier.

Binențeles, că la expoziție copiii și-au chemat părinții și prietenii care au primit chiar și invitații realizate tot de ei.

Ai mai participa la astfel de proiecte, în Marin sau în alt sat ? Crezi că putem visa la a construi un fel de rețea rurală de astfel de inițiative de învățare ludică și creativă ?

Da, cu siguranță că aș mai participa la astfel de proiecte, mai ales dacă acestea se desfășoară la sat, pentru că se pare că acest mediu în care să mă desfășor artistic mi se potrivește personal cel mai bine. Dacă mă întrebi dacă aș mai participa la un astfel de proiect în Marin, cu siguranță că da ! M-am îndrăgostit de acest loc plin de farmec și de energie bună așa că trebuie să revin într-o zi. Nu scăpați voi atât de ușor de mine ! 😊)

Expoziția finală

Pe de altă parte cred că e foarte important ca în cât mai multe sate să fie astfel de proiecte, pentru că satele suferă cel mai mult de lipsa evenimentelor artistice și culturale. Copiii de la sate trebuie să participe la așa ceva, pentru a-i face să conștientizeze importanța valorilor și tradițiilor locurilor în care trăiesc, dar și importanța culturii în societate.

Consider că o societate fără cultură este o societate pe cale de destrămare, cultura fiind cea care ne umanizează, ne face mai buni, deschide noi orizonturi și ferestre spre frumos.

Din fericire, am observat că în ultima perioadă lucrurile au început să se schimbe în bine, pentru că au apărut tineri care s-au întors de la oraș descoperind frumusețea satului, bogăția culturală și istorică pe care o poate oferi satul românesc și care trebuie scoasă la lumină.

Din acest punct de vedere, Marinul este un sat foarte norocos, datorită Patriciei Toma care a înțeles cât de importante sunt tradițiile și păstrarea acestora, descoperind abundența de frumos, frumosul acela simplu și autentic pe care îl regăsești doar la sat. E foarte plăcut să vezi că alături de câțiva oameni frumoși pe care i-a adunat în jurul ei a reușit să transforme un mic sat din județul Sălaj, într-un reper cultural și artistic important pe hartă și cred că acesta e doar începutul. De astfel de tineri au nevoie satele românești, de un astfel de “influencer” care să îi motiveze și pe ei să redea frumusețea locurilor în care au copilărit.

 Mulțumim și mult spor în tot ce faci !

Cu drag ! Mulțumesc și eu pentru invitația de a participa la un astfel de proiect ! Numai bine și la cât mai multe proiecte frumoase!


Atelierul de ilustrație și desen narativ face parte din proiectul „MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă” co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Fotografii realizate de Patricia Marina Toma.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2

Participarea la ateliere și evenimente este liberă în baza locurilor disponibile. 

ATENȚIE! Accesul în spațiul evenimentului este permis exclusiv persoanelor din următoarele categorii:

  • persoane vaccinate cu rapel sau doza unică efectuate cu cel puțin 10 zile de la data începerii evenimentului, ce vor prezenta adeverinta de vaccinare.
  • persoane ce prezintă un test PCR negativ nu mai vechi de 72 de ore, sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore de la ora comunicată pentru începutul evenimentului.

Organizatorii vor proceda la verificarea dovezilor medicale prezentate de către fiecare participant la eveniment. Persoanele care refuză să le fie verificată temperatura nu vor avea acces în locaţie. Accesul publicului va fi permis numai în condiţiile purtării de mască (medicală/nonmedicală) pe toată durata evenimentului. 

Minorii sunt exceptaţi de la prezentarea dovezilor medicale necesare participării la spectacol şi de la verificarea în Registrul electronic naţional de vaccinare. Cei peste 5 ani vor purta mască.

Facilitatorii evenimentelor vor fi vaccinați sau vor fi testați înainte de începerea atelierului. 

 

Purtarea măștilor va fi obligatorie la interior, iar acestea vor fi oferite de către organizatori. 

Piesă de teatru „Bucătăria familiei Balaur” și atelier de teatru de o zi cu MiniReactor

PIESĂ DE TEATRU. O PRODUCȚIE REACTOR DE CREAȚIE ȘI EXPERIMENT CLUJ.

Pentru cine: RECOMANDAT COPIILOR ÎNTRE 3 – 10 ANI.

Unde: Marin (Sălaj)

 

dramatizare: Ana Cucu- Popescu

după povești de: Adina Rosetti

regia: Delia Gavlițchi

scenografia: Tomos Tünde

muzica: Adrian Cimpoeșu

cu: Andreea Ajtai și Bianco Erdei

 

Ce e aceea o „dragoniţă”? De ce nu mai există balauri cu şapte capete? De ce „trebuie” să facem anumite lucruri? Curiozitatea a fost dintotdeauna o trăsătură a copiilor inteligenţi, dar a devenit şi mai acută odată cu progresul tehnlogic al ultimelor decenii. E firesc ca cei mici să aibă o multitudine de întrebări în legătură cu lumea în care trăiesc, iar, de cele mai multe ori, părinţii ocupaţi şi obosiţi după o zi grea de muncă sunt cei care trebuie să găsească răspunsurile.

Vă invităm să păşiţi împreună cu noi în „Bucătăria familiei Balaur”, unde curiozităţile lui Bălăurel îşi găsesc explicaţii prin jocuri, cântecele şi poveşti din cele mai năstruşnice. Nimeni nu deţine toate răspunsurile din lume, iar asta nu e deloc o problemă, cât timp ne face plăcere să le dăm naștere cu ajutorul imaginației. „Bucătaria Familiei Balaur” este o adaptare liberă după textele Adinei Rosetti din cartea „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură? … și alte 10 întrebări fantastice” publicată la editura Curtea Veche.

Echipa MiniReactor  va susține un atelier de teatru de o zi în Marin, tot pe 18 septembrie.

 

Transportul copiilor și adolescenților din Crasna va fi asigurat.


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.

Oamenii comunei Telciu. Atelier de introducere în fotografie cu Patricia Marina Toma

Când: 30 AUG – 10 SEPT 2021

Unde: TELCIU, BISTRIȚA – NĂSĂUD

Prin acest atelier, elevii participanți își vor însuși bazele fotografiei din punct de vedere teoretic și practic, experimentând în imediata apropiere – în satul Telciu, fotografiind secvențe din viața satului. Acest exercițiu îi va provoca să privească în detaliu, empatic sau critic, și să caute particularitățile și detaliile pe care contextul, cadrul pot să le ofere. Dincolo de aspectele tehnice ale fotografiei se va pune accent pe etica și pe felul în care comunicam vizual în mediul online, pe rețelele de socializare și pe cum respectăm integritatea, intimitatea subiectului – limitele fotografiei. De exemplu, cum fotografiem vârstnicii într-o postură demnă.

Pe parcursul atelierului se vor discuta și exersa teme precum compoziție și lumină, portret, culori și contraste, instantanee și surprinderea momentelor, explorând locuri și cunoscând oameni din Telciu.

La finalul atelierului se va face o analiză pe o parte din fotografiile realizate (5 foitografii/copil) din care se va selecta câte una pentru fiecare participant, care va fi publicată în albumul final, împreună cu fotografiile realizate la Marin în cadrul atelierului de fotografie cu Raluca Țurcanașu și Vlad Răsuceanu, dar și online și într-o expoziție fizică la Liceul Tehnologic din Telciu.

Atelier facilitat de Patricia Marina Toma

Cu asistența Ralucăi Țurcanașu

A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie, specializarea Turism Cultural(UBB, Cluj). Este fotograf, videograf și operator cultural independent. Din 2015 a organizat și coordonat în satul Marin, județul Sălaj o serie de activități culturale cu sprijinul voluntarilor din comunitate, în cadrul proiectului Fiii Marinului. Începând cu 2016 a iniţiat festivalul de reconstituire etnografica „Zilele August la Marin”.

Ca fotograf și videograf, activează atât în domeniul fotografiei de eveniment, dans cât și în domeniul fotografiei documentare și etnografice câştigând trei premii la prima ediție a festivalului ETHOS FILM FEST 2019 și la concursul „Romania- Etnografie în imagini” 2020. A contribuit cu fotografii la ilustrarea unor articole din revistele Adevărul, Libertatea şi Formula As. A făcut parte din echipa proiectului „Salva-Vişeu 1948: Atunci și Acum” cordonat de Olga Ştefan și co-finanțat de AFCN, în calitate de fotograf și videograf, care a dus la realizarea cărţii-album „Salva-Vişeu 1948: Atunci şi Acum / Then and Now” şi a platformei digitale cu acelaşi nume.

În prezent, tot ca fotograf şi videograf, face parte din echipa care elaborează strategia de dezvoltare a judeţului Bistrița-Năsăud pentru următorii 10 ani, sub coordonarea prof. univ. Cornel Ban (Copenhagen Business School, Danemarca). Este fotograf și editor de imagine (voluntar) pentru Asociația Petrus Italus Trust – Alianța Pentru Patrimoniul Bistrițean.

Are două proiecte de lungă durată – „Bisericile de lemn din Sălaj” (titlu provizoriu) şi „Oamenii satelor” având programate în acest an o expoziție temporară la Biblioteca Județeană George Coşbuc, Bistrița-Năsăud și o expoziție permanentă la Biserica Evanghelică din Chirales (Bistrița-Năsăud), recent pusă în siguranță și conservată de Asociația Petrus Italus Trust – Alianţa Pentru Patrimoniul Bistrițean.


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.

Atelier de cusături specifice zonei Meseș și interferențe cu Alexandra Negrilă

Când: AUGUST – SEPTEMBRIE

Pentru cine: 16+ ANI

Unde: MARIN, COM. CRASNA, JUD. SĂLAJ

Adresat unui număr de cinci femei care se ocupă sau sunt pasionate de  arta textilă tradițională, atelierul vizează corectitudinea tehnicilor de lucru, alegerea materialelor și conservarea principalelor metode de ornamentare a pieselor de port popular. Acesta va cuprinde șase întâlniri de lucru în care se vor descrie importanța alegerii materialelor, păstrarea tipologiei de costum specifică zonei etnografice și lucrul efectiv pe eșantioane de pânză, piele sau alte textile, în funcție de piesa vestimentară abordată. Pe acestea se vor coase ornamente regăsite pe spăcele, zadii, cojoace, etc, analizate și discutate în timpul întâlnirilor.

Deoarece realizarea cusăturilor necesită timp și răbdare, atelierul se împarte pe durata a două luni, perioadă în care participantele urmând să lucreze și în intervalele dintre întâlniri.

La final, detaliile de pânză sau piele ornate vor face obiectul unei micro-expoziții permanente în Marin.

Atelier facilitat de Alexandra Negrilă

Fotografie: Ileana Rădulescu

Alexandra este fondatoarea Proiectului Cultural Etnotique. Începând cu 2015 în colaborare cu diverse instituții muzeale, etnologi și colecționari privați, a derulat numeroase proiecte de cercetare, promovare și valorificare a patrimoniului material şi imaterial pe plan naţional, din care amintim:

 

2021: Coautor „Catalogul Selectiv al Colecției de Etnografie al Muzeului Județean Teleorman”

2020: Fondează platforma www.etnotique.ro o hartă etnografică interactivă care vine în ajutorul demersurilor de digitalizare a colecţiilor de port popular muzeale şi private.

2018 Volumul „Tezaur Etnografic” în colaborare cu Consiliul Județean Timiş și Colecțiile Etnografice Marius Matei şi Emilian Madoşa.

2019-2016: Demersuri de cercetare, valorificare şi promovare în colaborare cu etnologi şi muzeografi ale Colecţiilor de Etnografie din:

– muzee: Muzeul Pomiculturii și Viticulturii Golesti, Muzeul Municipal Beiuş, Muzeul Județean Teleorman, Muzeul de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea, Muzeul Poarta de su’ Feleac.

-colecții private : Sebastian Paic-Cluj, Filomena Burcuşel-Almaş, Horațiu Silviu Ilea-Câmpulung Moldovenesc, Ionel Tudoran-Brad, Monica Albu-Rotaru-Lupşa/Alba, Marius Matei-Timişoara, Emilian Madosa-Timişoara.

-cercetare teren: Muntenia: Teleorman, Giurgiu, Dâmboviţa, Argeş, Muscel, Ialomița; Bihor: Roşia, Vaşcău, Sălaj: Meseş, Sub-Meseş, Agrij, Valea Barcăului Valea Arieșului: Ocoliş, Lupşa;

Tara Zarandului, Transilvania de Sud: Perşani, Țara Oltului, Târnave, Făgăraş, Avrig.


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.

Atelier de desen narativ și ilustrație

Când: 2-14 AUGUST 2021

Pentru cine: 8-14 ANI

Unde: MARIN, COM. CRASNA, JUD, SĂLAJ

Atelierul de desen narativ și ilustrație presupune explorarea a două direcții majore: botanica și arhitectura vernaculară locală. În cadrul acestui atelier se va urmării realizarea unor povești vizuale, pictând florile care îmbogățesc pajiștile și livezile Marinului și casele vechi, în pigmenți naturali. Culorile folosite pentru acest atelier vor fi produse împreună cu copiii, din pigmenții obținuți din ceapă, sfeclă, pământ, cafea etc.. și alte ingrediente accesibile. Astfel, copiii vor putea ca și după încheierea atelierului, să experimenteze și să își creeze propriile culori din natură.

În primele zile, atelierul se va derula explorând casele vechi rămase încă în picioare, arhitectura vernaculară și elemente specifice, flora dinprejur, discutând și înțelegând importanța diferitelor tipuri de flori și plante – caracteristicile, beneficiile, în cazul unor plante de leac. Toate aceste flori vor fi culese pentru ca mai apoi, după prepararea pigmenților, să fie studiate și pictate. Pe parcurs, plantele, împreună cu casele sau elementele preferate vor prinde viață pe hârtie, fiind personificate, și astfel narând secvențe din imaginația copiilor – fictive, fantastice, sau inspirate din realitate.

Atelier facilitat de Silvia Dușan

Silvia Maria Duşan (n. 1994, Brad, jud.Hunedoara), absolventă a  Facultății de Arte şi Design din cadrul Universității de Vest din Timişoara, la Departamentul de Arte Vizuale, secţia Grafică, licență și master.

Încă din perioada facultății a participat la mai multe expoziții de grup în Timișoara. Din 2017 este membră a Clubului Ilustratorilor din România, an în care a primit și Premiul de Merit la concursul internațional de ilustrație,, Ijungle”, Portugalia la categoria New Talent și a  fost nominalizată cu lucrarea ,, Regele Cer și Zâna Florilor” la concursul internațional de ilustrație Hiji Brand Illustration din China.

După finalizarea studiilor, organizează în 2019 prima sa expoziție personală, la Palatul Magna Curia din Deva, expoziția numindu-se “Zbor”. Tot acum, participă la expoziția colectivă a Clubului Ilustratorilor din România,“ Poveşti Româneşti”, Muzeul „Casa Mureşenilor” , Braşov. Tot în 2019, semnează coperta cărții “ 30 de poveşti copilăreşti”, aparută la Editura Pim, Iaşi.

În 2020, participă la expoziția colectivă a premianților la concursul internațional Hiji Brand Illustration, China ce are loc în oraşul Nanjing. Începând din septembrie 2020, devine profesor de Educație Plastică în Hunedoara.


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.

Atelier de joacă cu sunete ambientale cu Vlad Răsuceanu

Când: 16 AUG- 30 AUG (Marin); 31 AUG – 10 SEPT 2021 (Telciu)

Unde: MARIN, JUD. SĂLAJ, TELCIU, JUD. BISTRȚA-NĂSĂUD.

Atelierul urmărește introducerea participanților în domeniul producției și prelucrării audio, într-un mod experimental. Astfel, experimentul sonor va avea ca obiect peisajul auditiv rural, din care se vor capta sunete ce vor fi transformate într-un mix final.

 

Atelierul are următoarele  etape:

Înregistrarea de sunete din imediata vecinătate, asistați de facilitatori (cu ajutorul unui reportofon profesional, Tascam). Se va facilita explorarea sonoră a spațiului domestic și a vecinătății acestuia, proces în care se va încuraja ascultarea activă și creativitatea audio și prin câteva exerciții de improvizație vocală.

După ce sunetele rurale au fost captate, ele vor fi descărcate, ascultate, selectate, decupate și pregătite ca sample-uri pentru următorul pas.

Participanții vor folosi sample-urile pentru a compune o piesă comună, pe un sintetizator.

La final, rezultatul atelierului cât și procesul de lucru vor fi prezentate public (online sau offline) și vor rămâne disponibile, împreună cu documentarea, pe site-ul proiectului.

Atelier facilitat de Vlad Răsuceanu

Cu asistența Ralucăi Țurcanașu

S-a născut în 1986 în Bucureșți, iar de la 5 ani și-a petrecut majoritatea timpului la tipografia  unde lucra tatăl său, familiarizându-se cu tehnologia tiparului, grafică și IT. Din 2005 practică activ meseria de grafician și DTP-ist.

Ulterior, a lucrat ca administrator de sistem și administrator de rețele la firma Crosspoint din  Bucuresti, principalul furnizor de echipamente pentru providerul de internet Ines. Ulterior, a continuat să administreze rețele medii și mari, o rețea a unei întreprinderi de panificație din jud. Prahova și o rețea de cartier din București.

Din 2010 viața sa funcționează împreună cu domeniul designului. În trecut a lucrat grafică și webdesign pentru diverse cunoscute agenții de publicitate sau PR, ultima dintre ele fiind Rogalski  Damaschin. Din 2015 lucrează ca freelancer, singur sau  alături de echipa de colaboratori, sub umbrela site-ului 8istudio.ro. Mai recent, a realizat site-ul și grafica pentru Școala de Comunicare IAA, site-uri pentru artiști și creatori locali precum Mona Vulpoiu, sau pentru echipamente sportive (Tentsile).

Uneori în timpul liber a lucrat cu copii, de exemplu în tabăra MagiCamp sau la grădinița Compania Mică, unde a ținut un atelier de producție muzicală, apreciat de cei mici.


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.

Atelier de spus și scris povești cu Selma Dragoș și Răzvan Ropotan

Când: 2-14 AUGUST 2021

Pentru cine: 8-14 ANI

Unde: MARIN, COM. CRASNA, JUD, SĂLAJ

 

Atelierul pornește de la întrebarea „Ce este un erou?”.

Plecând de la imaginea-clișeu a eroului, în colectiv, ne punem întrebări care să ne ajute să vedem structura narațiunilor eroice care le plac copiilor, fie că e vorba de super-eroi din filme, eroi de la știri sau eroi din basme și să o aplicăm unor persoane cunoscute, membri ai comunității pe care mainstream-ul nu îi consideră eroi.

Selma Dragoș propune un mix între protocolul pre-texts și metode de scriere creativă. În unele momente se va folosi scrisul de mână, în altele copiii își pot alege un mediu de exprimare preferat. În unele teme comune, se vor folosi telefoanele/alte device-uri pe care copiii le folosesc în viața de zi cu zi (am observat că, deși majoritatea copiilor au telefoane, foarte puțini știu să le folosească altfel decât pentru entertainment). Dacă o să fie posibil, în contextul pandemiei, atelierul se va încheia cu un mic eveniment public, în aer liber, la care sunt invitați părinți și localnici.

Atelier facilitat de Selma Dragoș și Răzvan Ropotan

Selma Dragoş lucrează ca artist și facilitator în proiecte de educație pentru tineri şi adulți. În prezent, lucrează alături de un cadru didactic care predă Chimie într-un proiect pilot al Centrului Cultural Clujean, care urmăreşte introducerea metodelor creative în predarea ştiinţelor la gimnaziu.

A urmat Masteratul de Scriere Dramatică de la Universitatea de Arte Târgu Mureş şi a lucrat ca artist rezident în proiectul Arta în joacă al Centrului Cultural Clujean proiecte menit să aducă în orele de curs metodele şi atitudinile artistului la lucru şi să deschidă copiilor și educatorilor perspective noi.A studiat Regia de Teatru la UNATC Bucureşti, după care s-a specializat în lucrul cu umbrele în urma unor masterclass-uri de shadow play, lucrul cu măşti şi commedia dell arte. A urmat cursuri de educație Waldorf și s-a certificat ca și consilier Brief Solutions. Concepe și realizează workshopuri atât pentru copii cât şi pentru adulți (sau copii şi părinți) în scopul de a încuraja exprimarea şi explorarea subiectelor dificile în moduri non tradiţionale. În 2018 a fost invitată ca dramaturg în echipa care a creat audioghidurile pentru copii şi adolescenţi ale Muzeului Național al Literaturii Române (vârste 6-10 ani, 10-18 ani). Selma a lucrat ca scenarist în cadrul Media Pro (De 3 ori femeie şi Un pas înainte – 2007) şi în cadrul studioului Indigo Films (Nimeni nu-i perfect, 2009-2010). Piesa ,,Fereastra care nu avea somn” a câştigat concursul MiniReactor din luna februarie şi urmează să fie pusă în scenă după ridicarea restricţiilor.

Răzvan Ropotan este formator acreditat, pedagog cu diplomă și actor absolvent al programelor de licență și masterat din cadrul Facultății de Teatru din cadrul UNATC, București. Lucrează de 10 ani în domeniul dezvoltării personale ținând ateliere și cursuri de educație formală și non-formală pentru copii, tineri, companii și instituții (din care numim Orange Company, British Council, Școala Gimnazială Liberă Waldorf și ASE), specializându-se pe storytelling, dicție, oratorie și crearea de spectacole participative de teatru-labirint.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Atelierul face parte din proiectul MarinArt. Platformă rurală de educație prin artă, realizat în parteneriat cu MarinArt / Centru Educațional și Artistic și co-finanțat de AFCN și Primăria Crasna.

Norme de prevenție împotriva SARS-CoV 2.