Categorie: Rezidenti – Culese din Rural

Herve Bossy, fotograful francez care documentează rezidențele de scriere din Bistrița-Năsăud

În cadrul proiectului AFCN ”Culese din Rural”, Herve Bossy este unul dintre cei doi fotografi care însoțesc rezidenții noștri care documentează temele asumate  în proiect. Herve Bossy petrece câte o săptămână în cele trei localități din județul Bistrița-Năsăud și, alături de Maria Amarinei, Florin Dumitrescu, Alexandra Felseghi, vor realiza documentarea  de scriere și fotografie din Telciu, Lechința și Liviu Rebreanu –  cartierul rural al orașului Năsăud.

Pe parcursul rezidenței de documentare și scriere, autorii rezidenți vor conlucra cu Herve Bossy pentru a completa documentarea bazată pe interviuri, observație participativă și discuții informale cu o săptămână de documentare fotografică pentru fiecare locație explorată, în vederea realizării unor fotografii din care să selecteze un număr de minimum cinci pentru a ilustra textul final.

Cine este Herve Bossy?

Herve Bossy, în vârstă de 27 de ani, este fotojurnalist și redactor independent de aproape 3 ani, având colaborări cu numeroase ziare francofone.

După finalizarea studiilor în domeniul literaturii, a început să lucreze în România într-o asociație din Satu Mare și, de asemenea, într-o fermă din Sanmartinu Maghiar, alături de tineri aflați în programe de reintegrare socială. După această experiență, a urmat un curs de științe politice și jurnalism la Lyon și, parțial, în cadrul FSPAC Cluj-Napoca.

În 2018 a susținut o lucrare de cercetare bazată pe etica și conduita profesională în fotojurnalism. Pe parcursul studiilor, a descoperit fotografia ca un mijloc de documentare. În 2015, în Lyon (Franța),  a fost invitat de către un prieten într-un garaj unde locuiau înghesuiți romi din Albania și România. Începe să documenteze viața acestui loc și a oamenilor care îl locuiesc și ajunge să se instaleze aici și să țină un atelier foto cu mulți copii care locuiesc acolo. Începe chiar și el să descopere, puțin câte puțin, puterea imaginii ca factor de transformare socială.

”Așa începe călătoria mea înspre fotojurnalism. În 2018 mă găseam în Kosovo, fotografiind imaginea celor 10 ani de independență a țării și publicând apoi mai multe reportaje în presa franceză. În același an, am vizitat de două ori autoproclamata Republică Populară Donetsk, pe teritoriul separatist pro-rus. Public, apoi, mai multe reportaje concentrându-mă asupra acestui teritoriu tânăr, asupra luptelor și a prezenței militarilor străini. 2018 este și anul marilor mișcări sociale în Franța, în special mișcarea Gilets Jaunes (Vestele Galbene), și fotografiez, deci,  manifestările de la Paris și Lyon ca reporter. În 2019 am călătorit în Panama și Houndras pentru a realiza fotografii pentru organizația ’ONG Aid to the Church in Need. Câteva luni mai târziu, alături de ONG Vétérinaires sans Frontières, merg în nord-estul Ugandei pentru a documenta seceta care pune în pericol populația locală. Acolo, realizez de asemenea un reportaj mai lung vizând consecințele acestei secete asupra activităților miniere, sursa de exploatare umană și daunele aduse mediului”, spune Herve Bossy.

În 2020 ajunge din nou în România datorită unei burse de jurnalism, pentru a realiza mai multe reportaje despre problemele tăierilor forestiere ilegale și a corupției în cadrul administației forestiere. Mai multe dintre aceste reportaje au fost deja publicate în presa franceză, printre care amintim Reporterre, Politis și Le T ju Temps. Între timp lucrează la un proiect personal de lungă durată, în Delta Dunării, documentând transformările peisagistice și influența turismului, iar acum documentează rezidențele de scriere din cele trei localități rurale din județul Bistrița-Năsăud, în cadrul proiectului ”Culese din Rural”.

Cea de-a șasea autoare rezidentă în programul „Culese din Rural” este jurnalista Andrada Lăutaru, a cărei documentare vizează satul Dumuslău din comuna Carastelec, județul Sălaj. Înainte să pornească spre comunitatea sălăjeană, Andrada își descria munca de documentare și scriere așa:

„Mi-aș dori să scriu povestea îmbătrânirii în ruralul românesc prin ochii celor 29 de locuitori din satul Dumuslău. În contextul în care în urban, unul din patru vârstnici se simte singur, vreau să descopăr cum arată viața celor care au rămas încă acasă, la țară.

*Un studiu național, realizat la solicitarea Asociației Niciodată Singur, a dezvăluit că una din patru persoane de peste 65 de ani, din mediul urban, se simte singură și că trei din zece vârstnici nu au cu cine socializa sau o persoană pe care să se bazeze la nevoie”.

În munca de teren, pentru câteva zile, Andrada Lăutaru colaborează cu Patricia Marina Toma, fotograf rezident în același proiect, care prin fotografiile realizate va contribui la realizarea unei arhive foto și la ilustrarea viitorului text rezultat în urma rezidenței.

Mulțumim mult pentru deschidere și sprijin preotului paroh Tulbure, administrației locale și localnicilor dispuși să împărtășească din poveștile lor de viață.

Cine este Andrada Lăutaru?

S-a născut în anul 1990, în Hunedoara. Este reporter cu peste zece ani de experiență. A absolvit facultatea de jurnalism din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 2012. Apoi a urmat un masterat de asistență socială în spațiul justiției, în cadrul aceleiași universități și a făcut practică în mai multe penitenciare din România. În 2013 a plecat în Mexic, unde a făcut voluntariat timp de un an într-un centru de plasament, printr-un program EVS. Înapoi în țară, a lucrat în mainstream, la Digi24, unde a realizat reportaje video, pe teme sociale, pentru emisiunea „Din interior”. În reportajele ei a abordat teme precum: ce se întâmplă cu copiii persoanelor private de libertate, meserii pe cale de dispariție sau viața tinerilor nevăzători de la clubul de escaladă Climb Again. Apoi, a lucrat în presa independentă (Scena9, VICE, Șapte Seri sau Casa Jurnalistului), unde a realizat interviuri, reportaje și investigații. De asemenea, a fost producător de teren și translator pentru mai multe documentare făcute de televiziuni din America și Europa.

În prezent lucrează la ziarul Libertatea unde este reporter pe teme sociale. A primit mai multe burse și premii jurnalistice, printre care:

• Premiul I la concursul național „Jurnaliștii europeni din amfiteatre”, 2011.
• Bursă oferită de OvidiuRo și The Alex Fund pentru un proiect jurnalistic care a documentat lipsa accesului la educație preșcolară în mediul rural.
• Bursă Superscrieri pe tema educației, ediția 2016.
• Bursă oferită de revista DoR, în proiectul „Viitor la purtător”, 2016.
• Locul II la categoria Portret, în cadrul premiilor Superscrieri, 2021.

De  Valer Cosma

Maria Amarinei caută motivațiile și fundamentele pe care sunt clădite căsniciile în mediul rural

 În cadrul proiectului AFCN ”Culese din Rural”, Maria Amarinei va petrece o lună la Telciu, județul Bistrița-Năsăud, în această vară, unde va sta de vorbă cu lumea în vederea realizării unui text la intersecția dintre reportaj și antropologie.

”Ceea ce îmi propun să documentez folosind metoda comparativă sunt motivațiile și fundamentele pe care sunt clădite căsniciile în mediul rural de-a lungul a cel puțin două, poate chiar trei generații. Ceea ce mă interesează în mod deosebit sunt atât configurațiile de motivații externe, cât și motivațille de ordin intern care determină sau au determinat formarea căsniciilor în mediul rural, dar și concordanța acestora cu traseul evolutiv al mariajelor. În primul rând, în ceea ce privește exterioritatea, cadrul trasat va fi definit de influențele pe care factorii de ordin economic, social, politic și de tradiție îl au asupra deciziei de asumare a angajamentului în relațiile maritale. Acest palier va urmări și evoluția în timp a rolului jucat de schimbările din cadrul socio-politic în plan marital. În al doilea rând, îmi propun să explorez și motivațiile interne, de ordin personal, care converg spre formarea legăturilor maritale. În acest sector includ determinațiile legate de valori, gust, mize personale, educație și aspecte morale. În linii mari, proiectul pe care îl propun are ca scop o analiză comparativă a modului în care familiile din mediul rural își clădesc și își consolidează generațional conceptul de „dragoste maritală”, dorind să trasez parcursul evolutiv al acestuia” – Maria Amarinei, rezident ”Culese din Rural”. 

Documentarea realizată de ea va fi completată de o documentare vizuală realizată, timp de o săptămână, de fotograful francez Hervé Bossy, urmând ca o parte din fotografiile realizate să ilustreze viitorul text.

Cine este Maria Amarinei?

Maria Amarinei a absolvit Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați în anul 2017, profilul Filologie, Bilingv Engleză. De-a lungul anilor de liceu a fost implicată în activități de voluntariat precum „Shoebox” (edițiile 2013 – 2017) de colectare, achiziționare și donare de daruri pentru copii din medii defavorizate. A organizat alături de asociația Starfish evenimentul „Iarna celor singuri” constând într-o deplasare cu scop caritabil de colectare și furnizare de donații pentru pacienții de la Unitatea Medico-Socială Gănești, în urma căreia a redactat un eseu personal legat de experiență. În anul 2016, a desfășurat în cadrul Filialei nr.1 a Bibliotecii Județene Galați „V.A. Urechia” activități de voluntariat constând în organizarea internă a bibliotecii, lucru cu publicul, îndrumare și asistență în programul de vară pentru copii de școală primară.

Între anii 2014 – 2016 a făcut parte din clubul de teatru al Colegiului Național „Vasile Alecsandri”. De asemenea, în anul 2015, a participat în cadrul competiției „Broadcast Yourself” cu un film de ficțiune realizat alături de colegii săi și a obținut locul al doilea. În anul 2016 a participat la festivalul de creație și interpretare „Ana Blandiana” unde a obținut mențiune la secțiunea de interpretare.

În perioada 2017 – 2020  urmat studiile în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București, programul de Filosofie. În anul al III-lea de studii, a urmat modulul Istoria filosofiei şi filosofia culturii. Pe perioada studiilor de licență a dezvoltat abilități de argumentare, cercetare, gândire critică, comunicare, scriere și organizare. În urma primilor doi ani de studiu a absolvit atât cursuri de etică și filosofie moral-politică, cât și cursuri precum filosofia istoriei, estetică, filosofie greacă, filosofie medievală și filosofie modernă, epistemologie și metafizică. În ultimul an de studii a urmat cursuri de istoria filosofiei românești, hermeneutică, filosofie contemporană și fenomenologie.

În urma studiilor, a redactat o lucrare de licență intitulată „Electra: Două ipostaze ale apolinicului în opera lui Sofocle și cea a lui Euripide”. Lucrarea urmărește operativitatea conceptului nietzschean de „apolinic” în raport cu tragedia greacă și cu perspectiva dionisiacă.

De-a lungul studiilor de licență a organizat două workshop-uri în cadrul cursului de Filosofie Medievală intitulate „Rațiune vs. Autoritate” și „Continuitate între știința medievală și cea modernă?”. În 2018 a făcut parte din comitetul de organizare al Conferinței Naționale „Etica și predarea eticii în învățământul preuniversitar”. În 2019 a colaborat cu asist. univ. dr. Oana Șerban la editarea unei culegeri de texte ale prof. dr. Romulus Brâncoveanu.

În anul 2020 a început studiile masterale în cadrul programului de Master Istoria și Circulația Ideilor Filosofice a Facultății de Filosofie a Universității București. Odată cu urmarea cursurilor de Hermeneutică Filosofică și Gândire Greacă, interesele sale filosofice au migrat

din sfera abordării lui Friedrich Nietzsche a tragediei grecești în sfera gândirii mitologice și a interpretării mitului.

În anul 2021, a publicat în cadrul revistei online LaPunkt articolul intitulat „Feminism gone wrong și geneza unui cult” reprezentând interpretarea filosofică a unui documentar. În același an, a început colaborarea cu revista Scena9 prin publicarea eseului „Satul văzut prin pahar”, care urmărește fenomenul dependenței de alcool în mediul rural din România.

În martie 2021 a început să lucreze în cadrul companiei GSH Media pe un post de Copywriter, unde își desfășoară activitatea profesională și în prezent.

 

De  Simina Selistean

Scriitorul Bogdan Coșa documentează viața sătenilor din Marin.

Dat fiind că ultimul său roman tratează exclusiv viața unei familii dintr-un sat din Transilvania, încercând o panoramare în diacronie a sectorului rural – cum s-a schimbat viața țăranilor odată cu libertățile anilor 1990, cum au integrat aceștia furtul de lemne, furtul, în general, care s-a ținut lanț până la sfârșitul anilor 2000, și ce a făcut migrația din gospodăriile mufate în 2010 la televiziune prin cablu și Internet, dar nu și la apă și canalizare –, Bogdan Coșa ar fi interesat să vadă mai clar cât de tare s-a înșelat în privința acestor lucruri când le-a documentat pentru scrierea romanului. O lună petrecută în Marin, comuna Crasna, i-ar oferi prilejul să dezgroape making of-ul romanului său și să îl reia, de data aceasta în vederea realizării unui studiu de caz. Îl interesează aceleași lucruri: cum suportă satul migrația, care e orizontul de așteptare al locuitorilor, ce cred, ce speră, ce-i doare, dar și cum se bucură, unde tresaltă inima lor. Bineînțeles, lista poate continua: cum se raportează sătenii la știrile pe care le văd la televizor, cum le-a schimbat telefonul mobil viața, Internetul, cum gătesc, dacă o fac la fel ca acum 20 de ani sau nu, ce înseamnă pentru ei odihna, cum își închipuie o vacanță, cum îi afectează pandemia, dacă se tem de ea și de moarte la fel de tare ca orășenii – în general, i-ar plăcea să vadă cum s-au schimbat lucrurile în ultimii trei ani, de când a fost ultima dată pe teren, și să scrie un eseu pornind de la răspunsurile pe care le primește și de la cele pe care și le dă singur.

Cine este Bogdan Coșa?

Bogdan Coşa s-a născut pe 24 ianuarie 198, la Codlea. A absolvit secția română-engleză a Facultății de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov, apoi a urmat studiile masterale în Teoria literaturii și Literatură Comparată la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde i s-a oferit oportunitatea de a preda și de a-și continua studiile, însă acesta a ales o carieră artistică.

În 2011 a publicat Poker, primul roman al trilogiei cu acelaşi titlu, în urma câştigării Premiului pentru Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2010. În 2013 i-au apărut la aceeaşi editură volumul de poezii O formă de adăpost primară şi a doua parte a trilogiei, Poker. Black Glass; în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ediţia a IV-a, romanul i-a adus premiul „Tânărul Prozator al anului 2013”.

A primit bursa de creaţie a revistei Observator cultural, bursele internaționale Jean-Jacques Rousseau și H.C. Artmann, şi a beneficiat, de asemenea, de programele de rezidenţe pentru scriitori oferite de Akademie Schloss Solitude (Germania) și Hessischer Literaturrat (Germania), Literaturhaus Salzburg (Austria), Pécsi Íróprogram (Ungaria), FILIT (România) şi Fundaţia pentru Poezie „Mircea Dinescu” (România).

În 2017, Bogdan Coșa a publicat la Editura Polirom romanul Ultraviolență, care încheie trilogia sa de debut, iar în 2018 a coordonat și prefațat antologia bilingvă de poezie Primul unsprezece / Die Spietzen-Elf (Danube Books Verlag, Ulm).

Trilogia Poker a fost pusă în scenă de regizoarea Leta Popescu, fiind jucată în mai multe orașe din țară, printre care București, Cluj-Napoca și Satu Mare.

În anul 2020 s-a întors în orașul natal, a renovat o casă și a publicat romanul Cât de aproape sunt ploile reci, apreciat de mai multe publicații de specialitate ca fiind unul dintre cele mai bune romane românești din ultimii ani.

Bogdan Coșa a reprezentat România la cea de-a nouăsprezecea ediție a First Novel Festival din Budapesta (2011) și a participat la cea de-a șasea ediție a atelierului suedezo-român de traducere literară din Biskops Arnö, Suedia (2014); de asemenea, în cadrul Leipziger Buchmesse 2018, a fost prezent pe scena Traduki și pe cea a Teatrului din Leipzig. A participat la nenumărate lecturi publice, proiecte sau dezbateri literare, atât în țară, cât și în străinătate.

O parte dintre poemele sale, dar și proze scurte publicate în antologii sau în cataloage de artă, au fost traduse în germane, engleză, franceză, spaniolă, maghiară și suedeză.

Bogdan Coșa a pregătit un curs practic la Facultatea de Litere din București; a facilitat ateliere de scriere creativă, a lucrat ca librar, redactor de carte și a tradus șase romane din limba engleză. A locuit câteva luni în Austria, aproape un an în Germania, precum și în Republica Moldova.

A umblat prin școli din medii defavorizate și a promovat lectura ca șansă la o viață mai bună; de asemenea, a scris o carte pentru copii, Ziua în care Adam a devenit băiat bun, în curs de apariție.

A lucrat ca selecționer și om bun la toate la mai multe ediții ale Festivalului Internațional de Literatură și Film „Discuția secretă”, Arad, festival la care au participat, printre alții, scriitorii Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu, muzicienii David Berman, MesQuins, regizorii Cristi Puiu, Ruxandra Ghițescu etc.

Din 2016 se ocupă de revista de literatură a Institutului Goethe din București, DLITE, unde a publicat și curatoriat interviuri, recomandări de lectură, poezii, fragmente de proză etc.

Scrie povestiri, scrie și îngrijește eseuri (este Senior Editor la Decât o Revistă), are o fetiță, un câine și permis de conducere.

 

De Simina Selistean

Florin Dumitrescu și fascinația pentru piețe.

Cel de-al cincilea autor rezident al programului Culese din Rural, antropologul, textierul și publicitarul Florin Dumitrescu, își propune să exploreze lumea și viețile țăranilor piețari care-și vând mărfurile la piețele din Năsăud și Bistrița.

„Sub îndrumarea regretatului antropolog Vintilă Mihăilescu, fostul meu conducător științific doctoral, am început acum 4 ani o cercetare a etnografică multisituală a piețelor agro-alimentare. Cercetarea și-a dezvăluit cu timpul o importantă dimensiune socio-economică (chiar ecologică), legată de studiul dinamicii sat-oraș și al trasabilității lanțului producător-consumator.

Prin rezidența de o lună în Liviu Rebreanu, județul Bistrița-Năsăud urmăresc să îmi întregesc cercetarea de teren pe segmentul sat-oraș și să explorez prin interviuri și observație participativă legăturile dintre țăranii producători-piețari și clienții lor din urbanul mic și mediu” – Florin Dumitrescu.

Cine este Florin Dumitrescu ?

Florin Dumitrescu se naște în 1966 într-un cartier bucureștean care avea să fie demolat în 1980, pentru a face loc noului centru civic. Florin se desparte astfel de casa părintească, de strada copilăriei și de trei piețe agroalimentare care aveau să fie demolate cu timpul: Piața Unirii, Piața Mărășești și Piața Vitan. Amintirea lor avea încă îl bântuie.

În adolescență, e încurajat să scrie texte de muzică de către Adrian Pleșca (Artan). Debutează în 1992 cu Timpuri Noi și se consacră apoi ca textier al Sarmalelor Reci. De atunci, portofoliul de textier se extinde cu tot mai multe colaborări din zona pop-rock-folk-jazz.

Îndemnat să încerce și versuri „culte, de citit”, Florin debutează ca poet în valul al doilea al nouăzecismului. De atunci continuă să-și publice versurile în volume, antologii și reviste literare.

Faima de textier l-a propulsat, la mijlocul anilor ’90, în publicitate. Asupra publicității își concentrează studiile lingvistice din anii ’90 și doctoratul în socio-antropologie de după 2000, din care a rezultat cartea Tradiții la superofertă. Între socoteala din agenție și cea de la raft (editura Cartier, 2015). Îndrumat de magistrul său, regretatul Vintilă Mihăilescu, Florin a demarat acum cinci ani un proiect de etnografiere a piețelor bucureștene.

În ultimii ani, în paralel cu cercetarea agropiețelor, Florin Dumitrescu ține cursuri pe teme de retorică publicitară și antropologia consumului.

 

De Simina Selistean

 

Alexandra Felseghi – Rezidență artistică despre abandonul școlar în comuna Lechința, județul Bistrița-Năsăud

Conform statisticilor publicate în 2021 pe site-ul EduPedu, anul anterior s-a înregistrat una din cele mai mari rate de abadon școlar la toate nivelurile de învățământ. Prin intermediul rezidenței susținute de Alexandra Felseghi școlar în comuna Lechința, județul Bistrița-Năsăud, încercăm să aflăm perspectiva adolescenților/copiilor/părinților în privința desfășurării programelor de învățământ, afectate grav de pandemia Sars-CoV-2, precum și ce viitor și-ar putea imagina tinerele generații.

Cine este Alexandra Felseghi?

Alexandra Felseghi s-a născut în 1987 la Cluj-Napoca. A urmat cursurile Facultății de Teatru și Film, în cadrul Universității Babeș-Bolyai, la secția Regie de Teatru (nivel licență, promoția 2009). În 2011 și-a obținut diploma de masterat (Masterat în Teatru, Film și Multimedia – Specializarea Arte Performative și Film, Facultatea de Teatru și Film, Cluj). În 2016 și-a susținut public teza de doctorat în domeniul Teatru și Artele Spectacolului, având titlul: ”O incursiune în teatrul independent – Performance și Creator Multiplu” (coordonator științific: Laura Pavel-Teutișan).

Dramaturg și regizor, Alexandra Felseghi duce o bogată activitate artistică, în calitate de inițiator și de colaborator în realizarea proiectelor culturale. Dintre textele de spectacol scrise și care au fost montate până în acest moment, amintim: ”Nu mai ține linia ocupată” (producție a Teatrului Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 2021); ”20k Leghe sub mări” (producție Magic Puppet, realizată cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național/AFCN, 2021); ”Verde Tăiat” (producție Pro Teatru 2020, creată cu sprijinul AFCN și nominalizată la Premiile UNITER 2021, la categoria „Cel mai bun spectacol”), ”Fabrici și Uzine” (producție a Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, realizată cu sprijinul AFCN, 2019), ”Viața secretă a celor mai neașteptate obiecte” (producție Magic Puppet, realizată cu sprijinul AFCN, 2019), ”3 Milioane” (producție Create.Act.Enjoy, realizată cu sprijinul AFCN, 2018), ”Eat Me” (producție Create.Act.Enjoy, 2017), ”Gen.EU” (producție a companiei Teatru 3G în colaborare cu Teatrul Național Târgu Mureș, 2017), ”Supraviețuitor” (adaptare după ”Supraviețuitorii. Mărturii din temnițele comuniste ale României”, de Anca și Raul Ștef, producție Create.Act.Enjoy, 2017); ”Take 5” (spectacol de teatru alternativ, spectacol-lectură, 2016); ”Eteroclit” (producţie Create.Act.Enjoy, 2015), ”Lost in Transition” (producţie Create.Act.Enjoy, 2014), ”Visul unei nopţi de vară” (adaptare pentru balet neoclasic, producţie Opera Maghiară de Stat, Cluj-Napoca, 2014), ”Every Day is a Bridget Day” (producţie Create.Act.Enjoy, 2013), ”This is my body. Come into my mind” (producţie Create.Act.Enjoy, 2012).

Producţiile de teatru amintite mai sus au participat şi au fost premiate la festivaluri, precum: Festivalul Național de Teatru (București, 2021), Bucharest Fringe Festival (2021, 2018), Festivalul de Teatru Piatra Neamț (2021, 2018), Festival – 25 de ore de teatru non-stop (Sibiu, 2021), Festivalul Internațional de Artele Spectacolului „Atelier” (Baia Mare, 2021); FORMA International Performing Arts Festival (Târgu Mureș, 2019); Festivalul Tânăr de la Sibiu (2018), International Theatre Festival of Kerala (India, 2013), Festivalul Internațional de Teatru „Faces without Masks” (Skopje, Macedonia 2013), Festivalul Național de Teatru Independent București (2013); Festivalul de Teatru pentru Tineri „Orfeu” (Premiul Special al Juriului cu producţia ”This is my Body.Come into my mind”, Otopeni, 2012), Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (2011), Festivalul Internaţional „Fără Bariere” (Satu-Mare, 2011).

În 2021, Alexandra Felseghi a fost distinsă cu premiul pentru dramaturgie, oferit de Scena.ro în cadrul Galei Premiilor Sofia Nădejde, Ediția a III-a.

În 2020, a fost unul din cei doi artiști selectați de către Centrul Cultural Clujean să reprezinte orașul Cluj-Napoca în cadrul programului internațional Europe@Home, organizat de Faro2020 – Capitală Europeană a Culturii. De asemenea, în 2018 s-a numărat printre finaliștii concursului de dramaturgie Focus Drama:RO, organizat de Teatrul de Nord Satu Mare, cu textul ”Nu vorbim despre asta”, realizat în cadrul rezidenței de scriere dramatică Drama 5 (organizator: REACTOR de Creație și Experiment).

În 2017, a fost unul din câștigătorii concursului de dramaturgie EurOpinions, organizat de Teatru 3G în colaborare cu Teatrul Național Târgu-Mureș, cu textul ”Tata țintea întotdeauna fața”.

În prezent, Alexandra Felseghi este cercetător în programul postdoctoral al Facultății de Teatru și Film (program desfășurat în perioada 2019-2021) și asistent universitar la departamentul de Teatrologie în cadrul aceleiași facultăți. Mai multe informații despre activitatea artistei puteți afla pe site-ul oficial: https://alexandrafelseghi.ro/

Informații de background despre Comuna Lechința, județul Bistrița-Năsăud

Lechința (în maghiară: Szászlekence, în germană: Lechnitz) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, formată din satele Bungard, Chiraleș, Lechința (reședința), Sângeorzu Nou, Sâniacob, Țigău și Vermeș.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lechința se ridică la 5.678 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.987 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (70,45%). Principalele minorități sunt cele de romi (17,31%) și maghiari (8,12%). Pentru 3,89% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,69%), dar există și minorități de reformați (5,83%) și penticostali (4,68%). Pentru 3,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

 

De Simina Selistean

 

Comuna Chieșd, județul Sălaj, este una dintre cele șase localități rurale care vor găzdui în această vară opt rezidențe de documentare și scriere în cadrul proiectului „Culese din rural. Rezidențe de documentare și scriere” coordonat de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale. Pentru proiectul de cercetare din Chiesd, Vlad intenționează să examineze memoria socială a locuitorilor în încercarea de a înțelege prin ce au trecut în urma transformărilor societății post socialiste și dezindustrializate. În acest sens, va petrece câteva săptămâni în fosta comunitate minieră, în lunile iunie și iulie, unde va locui într-o locuință pusă la dispoziție de autoritățile locale. 

 

Documentarea realizată de ea va fi completată de o documentare vizuală realizată, timp de o săptămână, de Patricia Marina Toma, urmând ca o parte din fotografiile realizate să ilustreze viitorul text.

 

Cine este Vlad Gheorghiu?

 

Vlad Gheorghiu este cercetător la University of Aberdeen din Scoția, urmând un program doctoral de cercetare în Antropologie Socială cu un proiect centrat pe mobilitate și dezindustrializare în Hunedoara, Romania. Vlad a absolvit două programe de Master in Antropologie, unul în România la Școala Națională de Științe Politice și Administrative din București absolvit în 2018 și un al doilea absolvit in 2020, cum laude, la Vrije Universiteit din Amsterdam. 

 

Vlad a lucrat la proiecte de cercetare legate de mobilitate, de la migrație, în Hunedoara, România, la mobilitate socială cu proiecte de cercetare în România, Grecia și Albania. Comunitatile din care a desfășurat cercetare sunt foarte variate, de la mediul urban (București, Deva, Hunedoara) la comunități de romi (analizând discursurile identitare ale elitelor rome) sau comunități de aromâni fârșeroti și gramoșteni (atât în România cât și în Grecia si Albania).

 

TImp de 5 ani (2016-2020) Vlad a fost implicat în programul educațional Școala de vară de la Telciu unde a contribuit cu idei, expertiză și activități de cercetare. 

 

De Simina Selistean

Patricia Marina Toma documentează fotografic rezidențele de scriere din Sălaj

În cadrul proiectului AFCN ”Culese din Rural”, Patricia Marina Toma este unul dintre cei doi fotografi care însoțesc rezidenții noștri care documentează temele asumate  în proiect. Patricia Marina Toma însoțește pe perioada de derulare a proiectului pe cei trei rezidenți (Andrada Lăutaru, Vlad Gheorghiu și Bogdan Coșa) care  au ales trei localități din Sălaj pentru documentare : Dumuslău, Chieșd și Marin.

Pe parcursul rezidenței de documentare și scriere, autorii rezidenți lucrează cu Patricia Marina Toma pentru a completa documentarea bazată pe interviuri, observație participativă și discuții informale cu o săptămână de documentare fotografică pentru fiecare locație explorată, în vederea realizării unor fotografii din care să selecteze un număr de minimum cinci pentru a ilustra textul final.

Cine este Patricia Marina Toma ?

 Patricia Marina Toma este documentarist, fotograf și operator cultural independent și studiază Documentary Filmmaking (Producție de film documentar) în programul de master al Facultății de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Coordonează Atelierele de vară MarinArt 2022, desfășurate la MarinArt. Centru Educațional și Artistic, co-finanțate de Primăria Comunei Crasna, și pregătește o expoziție de fotografie la Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, pentru proiectul ”Oamenii satelor” (titlu provizoriu), la începutul anului viitor.

Face parte, ca fotograf, din proiectul ”Culese din rural” derulat de Muzeul Județean de Istorie și Artă al Județului Sălaj, finanțat de AFCN și a făcut parte din echipa care elaborează strategia de dezvoltare a județului Bistrița-Năsăud pentru următorii 10 ani, sub coordonarea prof. univ. Cornel Ban (Copenhagen Business School, Danemarca) și din echipa proiectului “Salva-Vișeu 1948: Atunci și Acum” coordonat de Olga Ștefan și co-finanțat de AFCN.

A fost asistent manager și fotograf în proiectul ”MarinArt. Platformă Rurală de Educație Prin Artă” co-finanțat de AFCN și Primăria Comunei Crasna, documentarist în proiectul „Traseul Caselor Sălăjene” derulat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și asistentă documentare în proiectul „Perifeeria” al Platformei de Teatru Politic, finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

În luna iulie 2021 a expus fotografiile proiectului „Lapidariu”, proiect ce evidențiază moștenirea arhitecturală săsească din Nösnerland (Țara Năsăudului), în cadrul evenimentului de lansare a asociației Petrus Italus Trust în Biserica Evanhelică din Chiraleș (Bistrița- Năsăud). Tot în iulie 2021 a inaugurat biblioteca sătească și spațiul pentru ateliere MarinART, în satul Marin, cu acces deschis pentru localnici – copii și adulți.

Are două proiecte de lungă durată – „Bisericile de lemn din Sălaj” (titlu provizoriu) și „Oamenii satelor”, în cadrul cărora, în ultimii ani, a realizat și continuă să realizeze fotografii și materiale video care urmează să fie valorificate într-o serie de albume și expoziții. O primă parte a proiectul bisericilor de lemn a fost expusă la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca.

Din anul 2015 a organizat și coordonat în satul Marin, județul Sălaj, o serie de activități culturale cu sprijinul voluntarilor din comunitate, în cadrul proiectului Zile cu Gust. Începând cu 2016 a inițiat festivalul de reconstituire etnografica “Zilele August la Marin”, derulând patru ediții care au presupus reconstituirea a două nunți și organizarea unor expoziții, ateliere și concerte.  A organizat și contribuit la pregătirea și desfășurarea următoarelor evenimente care au avut loc în satul Marin sau care au implicat activități și în Marin: Tabără de fotografie “Sălaj. Frumusețe, Tradiție și Poveste 2018”, “5th GPU Photo Festival” și “ Școala de vară de la Marin” în colaborare cu UBB Cluj-Napoca.

Este pasionată de pictură, hand-made și dansuri latino pe care le practică în timpul liber și locuiește în satul natal Marin  din Sălaj.