Postjurnal de la Mădă și Andrei. Amintiri din Telciu.

După lansarea videoului antibullying „Nu mai vreau bullying în școala mea!”, realizat în cadrul atelierului de teatru educațional din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, i-am rugat pe Mădălina Brândușe și pe Andrei Șerban să povestească cum a fost pentru experiența de facilitatori, mai ales în acest an dificil.

Iată povestea și gândurile lor la aproape 3 luni de la săptămâna petrecută în Telciu:

Ne-am bucurat foarte tare că putem merge în Telciu, deși toate celelalte activitati se mutaseră online din cauza pandemiei.

La primul atelier, am făcut cunoștință cu participantele și participanții, care au fost foarte încantate/i  că după 2 luni de izolare pot participa la atelierele de teatru în aer liber.

Activitatea noastră, conform planului, trebuia să dureze o luna și jumătate. În prima săptămână,  ne-am propus să ne cunoaștem și să lucrăm la consolidarea grupului, prin exerciții de actorie, cu scopul de a crea un spațiu în care participantele și participantii, eleve și elevi, să se simtă confortabil și în siguranță pentru a se deschide și  aborda tema foarte sensibilă a atelierului:  situațiile de bullying și/sau discriminare cu care s-au confruntat sau la care au fost martore/i.

În cea de-a doua săptămână, urma partea de scriere, prin metoda free flow, în care participantelele și participanții urmau să scrie situațiile de bullying cu care s-au confruntat. În cea de-a treia săptămână trebuia să lucrăm împreună la dramatizarea textului pentru spectacol, iar ultimele două săptămâni erau dedicate repetițiilor pentru punerea în scenă a spectacolului și filmării acestuia.

Din păcate, după prima săptămână de lucru, au apărut două cazuri de persoane testate pozitiv cu Covid  în comuna Telciu (care ulterior s-au dovedit negative) și am fost nevoiți să restructurăm atelierul.

Am împărțit participantele și participanții în doua grupe de câte 5 persoane, lucru care nu a fost întâmpinat cu entuziasm de copii și a trebuit să comprimăm procesul de lucru, astfel,  exercițiile de scriere și dramatizarea textului au fost realizate în doar 4 zile. La sfârșitul săptămânii, pentru că apăruseră cazuri pozitive în comună,  a trebuit să plecăm din Telciu și să mutăm atelierul în online.

Aici am întâmpinat mai multe dificultăți: nu toate participantele și participanții aveau laptop, smartphone sau acces la internet, iar o parte dintre participante/i au refuzat să continue atelierul în online.  Pentru a înțelege reticența copiilor de a lucra online este important de precizat că atelierul s-a desfășurat  în vacanța de vară și mai ales după cele 2 luni în care au stat în izolare, deci nu erau foarte nerăbdători să lucreze din casă. Prin urmare, soluția de compromis a fost să filmăm o parte din materialul video chiar în ziua plecării noastre din Telciu, deși scenariul nu era în totalitate dezvoltat. În următoarea perioadă am lucrat online la realizarea celorlalte materiale video care ne lipseau și la construcția cântecului de final, la care aveam un prim draft realizat de Marius Cotuț, unul dintre participanții de la atelier.

Situațiile de bullying-ul sunt foarte prezente în școli și au un impact grav asupra copiilor și adolescenților, de aceea prevenirea și combaterea lor, necesită un timp de lucru îndelungat, timp pentru crearea unui spațiu de explorare în care participanți să se simtă în siguranță pentru a-și exprima emoțiile și a-și  împărtăși situațiile dificile cu care s-au confruntat sau la care au fost martore/i.

Procesul de lucru a fost afectat de amenințarea constantă a virusului Covid 19, care se apropia cât mai mult, dar și de trecerea atelierului în online. Din cauza asta nu am reușit să atingem decât parțial obiectivele pe care ni le-am propus. Am reușit să le creștem participantelor/participanților gradul de conștientizare în ceea ce privește existența  fenomenului, cum să identifice o situație de bullying și care sunt consecințele asupra victimelor, dar din păcate credem că nu am reușit să le punem la dispoziție unelte și mecanisme de combatere sau prevenire a fenomenului.  De aceea, ne dorim foarte mult să revenim la Telciu pentru a duce la bun sfarșit procesul început și pentru a continua munca la spectacolul de teatru.

Mulțumim, Andrei și Mădă, și sperăm să ne putem revedea din nou în Telciu, în 2021!

Iată videoul rezultat în urma atelierului:

Atelierul de teatru educațional a făcut parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, prin co-finanțare AFCN și prin susținerea Primăriei Telciu.

Filmul „Nu mai vreau bullying în școala mea”

Realizat în cadrul atelierului de teatru educațional facilitat în Telciu și online de către Mădălina Brândușe și Andrei Șerban, prezintă o poveste reală dar ficționalizată pentru a trage un semnal de alarmă asupra bullyingului, fenomen larg răspândit în școlile din România (și nu numai).

Au luat parte:

  • Vasile Gabriel Cosmuță
  • Ioan Iancu Samu
  • Ionuț Alexandru Scuturici
  • Lucian Adrian Scuturici –
  • Robert Leah –
  • Marius Cotuț –
  • Coriba Isabella Ilovan –
  • Andreea Moldovan

Muzica și versurile: Marius Cotuț.

Montaj video: Mădălina Brândușe și Andrei Șerban.

Filmul face parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării

Ruxandra Hule, artistă, despre revista antibullying și atelierul de colaj narativ

Ruxandra Hule este artistă conceptuală și lucrează adesea în zona performance-ului, ceea ce o face să se simtă în largul ei cu necunoscuți. Astfel, a făcut echipă bună cu Dan Grecu, artist grafic și o fire mai introvertită, alături de care a facilitat atelierul de colaj narativ, din cadrul proiectului „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”. Am luat-o la întrebări ca să aflăm cum a decurs atelierul dar și care a fost procesul de creație a revistei, pe care o puteți răsfoi și descărca aici. 

„Nu știu neapărat ce-mi place, dar îmi place tot ce fac. Sunt curioasă și asta mă copleșește câteodată. ”

Salutare, Ruxandra! Mulțumim pt că ai acceptat să co-facilitezi, alături de Cristi Grecu, atelierul de colaj narativ din această vară. Prima ta experiență, și iată, a trebuit să aibă loc de la distanță, pe zoom… Chiar și așa, cum a fost, v-ați distrat?

Bună, Raluca, mulțumesc si eu pentru invitația de a împărtăși câteva gânduri pe rânduri.

Într-adevăr, a fost primul workshop facilitat online și eram pe un teritoriu necunoscut: pe Cristian doar ce-l cunoscusem, pe voi vag, din ședințele din pandemie, copii erau departe și materialele erau la noi.. Deci ce facem acum? Facem un plan… care nu merge. Și apoi altul și ne creăm așteptări.. apoi lași totul să se întâmple de la sine și rămâi prezent – cam asta a fost distracția noastră.

Afișul atelierului de colaj narativ, realizat de Cristian Grecu
Cum ați reușit să îi țineți motivați pe adolescenți, în mijloc de vară, când Telciul, cu dealurile sale frumoase și Sălăuța e mult mai ofertant decât un ecran?

Nu am reușit sa-i ținem interesați, nu mai mult decât erau. De multe ori „pierdeam pariul” când așteptam prea mult ca acea fetișoara sa apară într-o căsuță, pe un ecran. Cu toate că nu a fost un copil care să fi parcurs atelierul cap-coadă (bine, cu o foarte mică excepție), mi s-a părut mai ecologic ca ei să știe că noi suntem acolo, disponibili în acel interval orar ca să-i ghidăm dacă ei au dorința de a realiza vreun proces.

Nici nu am încercat să intrăm în competiție cu „marea vacanță”, mai ales că tinerii participanți depindeau de programul părinților.
Cred ca au fost motivați de țelul comun de a fi parte la o revistuță, la un proiect colectiv. Fiecare s-a responsabilizat în ritmul lui, iar noi am lăsat mai mult spațiu.

O participantă, după ce s-a întors din călătoria „la țară la bunici” a continuat să lucreze chiar și după workshop și am comunicat prin WhatsApp feedback-ul, înregistrându-ne vocea.
Cred că a fost entuziasmant pentru ambele parți – noi ne-am bucurat de întalnirea „vie” cu ei și copiii au fost interesați să aibă și un dialog diferit despre ce ar putea crea. Colajul devenea un pretext pentru conexiune. Așa am reușit să trecem și de ecran.

Cum s-a desfășurat efectiv atelierul, îmi poți povesti puțin despre proces?

Eu cu Dan și câțiva oameni din echipa CSMLR am testat, înaintea atelierului, posibilități de a intra in camere diferite pe Zoom, gândindu-ne ca va trebui sa ne împărțim la un moment dat task-urile și grupurile de copii. Nu a fost nevoie de „Rooms” pe Zoom. În schimb, o mică observație: fetele se apropiau mai mult de mine si băieții de Dan.

Am împărțit atelierul în două parți. Prima parte era construită pentru familiarizare cu tema prin dialog, ca să găsim un teritoriu comun și materiale cu care să lucrăm. A doua parte era menită pentru construcție, pentru colaj, o parte mai liberă unde întrebările veneau mai mult de la ei.

Dar cum aveam maxim 5 copii per sesiune și fiecare făcea lucruri diferite, le dădeam instrucțiuni bazate pe materialele pe care le aveau la îndemână, și în ordinea în care veneau.
Și așa a fost și mai intim, pentru că aveam spațiul de a lăsa mai mult decât un singur proces să se deruleze de-a lungul celor 5 zile, au fost ca niște Drop in/out classes.

A fost un curs de învățare în spirală (și pentru noi), cu multe repetiții care adăugau alt strat de cunoaștere și pentru alți participanți. Se nășteau discuții interesante plecând de la prezentarea triunghiului lipsei de putere (cel cu victima, agresor si salvator) care le oferea suport în conturarea personajelor si construirea unui firicel narativ.

 

Ne surprindeau comentariile făcute de copii cu privire la creațiile celorlalți.
Întăreau convingeri, reguli, formau o lume, fiecare pe limba lui, cu sistemul lui de reprezentare.

În urma lui, ați produs o carte anti-bullying, cu desene / colaje realizate de copii, texte scrise de ei la atelierul de scriere creativă și textul dramatic produs la atelierul de teatru educațional. Aici cum ați lucrat?

Am decupat, am transcris, am „repus în scenă” o conversație care rămâne deschisă. M-a dus puțin in my child’s zone, însă am fost acolo cu determinare.
Găseam câteva „legături secrete“ între mesajul povestirilor și imaginile care conțineau cuvinte care se repetau. Cu viteza luminii, Dan le edita. Și apoi reveneam asupra ei, rearanjam. Aveam nevoie să aibă sens. L-am găsit împreună, după șapte ore în care am finisat structura.

Tu în ce medii activezi de regulă? A fost o noutate pentru tine lucrul cu copiii?

Lucrez în medii interdisciplinare, atât digital cât și analog, sunt performer, pictez, scriu câteodată. Colecționez practici diverse, inclusiv cea de traineeship. În prezent, mă interesează sa ofer experiențe artistice colaborative care se bazează pe lucrul cu interiorul, cu substanțele imateriale care ne compun.Activez prin mediul de care am nevoie. Am mai lucrat cu copii, sporadic. Am învățat de fiecare dată.

Ne poți arăta câte ceva din lucrările tale recente? Dar planuri de viitor, în acest context alambicat?

Am avut ocazia să revin asupra procesului din rezidența „Colectiv Perfomativ” din 2019, oferită de Asociatia Colectiv A. Unbound a fost prezentat la sfârșitul lunii septembrie în cadrul programului educativ „Pauza de dans” sub o alta formă. De data aceasta a fost parte performance digital interactiv, parte meditație.

Ruxandra în Unbound (septembrie 2020). Fotografie de Roland Vaczi.

În prezent, lucrez la o experiență site-specific în Grădina Botanică, în cadrul rezidenței „Ahead of the future”, la Fabrica de Pensule.

Mai departe, plănuiesc să dezvolt lucrări participative, bazate pe instrucțiuni ghidate, ceea ce e puțin tricky, avand în vedere situația actuală. Dar, cu puțin ajutor de la internet, se va împlini și acest proiect 😊

Sperăm să îți meargă toate așa cum îți dorești, pe toate planurile! Mulțumesc și mult spor!

Vă doresc și vouă spor în activitățile acestea care-și găsesc tot mai mult sensul. Vă mulțumesc.


Între timp, a avut lansarea revistei antibullying, o discuție la care au participat adolescenți din Telciu și facilitatori, și pe care o puteți urmări aici:

Toate atelierele au fost parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, prin co-finanțare AFCN și prin susținerea Primăriei Telciu.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

 

Cartea anti-bullying pentru copii, disponibilă tuturor

Anul acesta au avut loc, precum în anii anteriori, diferite ateliere cu copii și tineri adulți în Telciu, în cadrul programului „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”.

Cărticica anti-bullying este rezultatul a 3 ateliere: scriere creativă (cu poeta Simina Seliștean și psihoterapeutul Cristian Boboescu), teatru educațional (cu actorii Mădălina Brândușe și Andrei Șerban) și colaj narativ (cu Cristian Grecu și Ruxandra Hule).

Atelierul co-facilitat de Ruxandra și Cristian, ultimul, a avut drept scop unificarea tuturor creațiilor realizate la celelalte ateliere, rezultând această revistă practică, vizuală și plină de povești.

O puteți răsfoi aici:

Amuzantă, relaxată dar și plină de sfaturi, revista reunește povești reale ficționalizate la atelierul Siminei și al lui Cristian, piesa de teatru dramatic realizată colaborativ cu Mădălina și Andrei, desene și colaje cât și definiții ale bullying-ului și sfaturi pentru a preveni comportamente violente.

Cartea va fi lansată printr-o discuție online la mijlocul lunii octombrie. Pentru detalii, urmăriți-ne pe Facebook. 

Despre bullying

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport  al Organizației Mondialea Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.

Întrucât este un fenomen din ce în ce mai răspândit în România, vom relua și aici definițiile bullying-ului, conform organizației Salvați Copiii, invitându-vă să le explorați mai departe în carte sau online.

Caracteristicile bullyingului

a) Bullying-ul este intenţionat, adică cei care îi victimizează pe ceilalţi au intenţia de a face rău (fizic sau psihologic). Discuţiile şi certurile sunt normale în relaţiile sociale. Atunci când copiii au o discuţie sau o neînţelegere, intenţia nu este aceea de a face rău.

b) Bullying-ul este repetitiv: Are loc de mai multe ori  (de la zilnic la câteva ori pe săptămână/lună), în timp ce discuţiile sau neînțelegerile au loc ocazional.

c) Dezechilibrul de putere: Agresorul este mai puternic fizic sau psihologic decât victima. Victima nu este capabilă să se apere de agresor şi adesea este considerată mai slabă sau are o vârstă mai mică.

Forme diferite de bullying

a) Bullying fizic: bătaia, împingerea, lovirea, plesnirea, şi distrugerea sau furtul unor proprietăţi personale.

b) Bullying verbal: insultarea, ameninţarea, jignirea, poreclirea sau tachinarea rău intenţionată.

c) Bullying indirect: a spune cuvinte urâte pe la spatele unei persoane, răspândirea unor zvonuri răutăcioase, ignorarea,izolarea şi excluderea din grup.

d) Cyberbullying: instrumentele sociale şi media sunt folosite pentru a face rău victimei, prin răspândirea de zvonuri şi insulte.

Roluri în bullying

a) Suporterii agresorului. Unii copii fie ajută agresorul fie aprobă bullying-ul într-un alt fel. De exemplu, unii lovesc şi ei, exclud victima sau aplaudă şi râd la episodul de bullying. Chiar aplaudatul şi râsul pot să încurajeze bullyingul, deoarece agresorul realizează că grupului îi place episodul de bullying.

b) Martorii. Unii copii sunt martori la situaţiile de bullying fără să ia partea nimănui, ei se pot preface că nimic nu s-a întâmplat şi pot să se retragă atunci când bullyingul are loc.

c) Apărătorii. Unii copii pot să apere victima bullyingului, prin confruntarea agresorului şi comunicarea acestuia să înceteze sau prin oferirea de suport și ajutor victimei.

Puteți descărca, printa și folosi revista în comunitatea voastră de aici.

 


Echipă

Grafică: Cristian-Dan Grecu și Ruxandra Hule
Editare texte atelier de scriere creativă: Simina Seliștean și Cristian Boboescu
Editare piesă de teatru: Mădălina Brândușe și Andrei Șerban
Editare colaje: Ruxandra Hule și Cristian-Dan Grecu
Editare: Anastasia Oprea
Corectură: Adina Mocanu
Comunicare: Raluca Țurcanașu
Suport logistic în desfășurarea atelierelor: Mihaela Vlașin și Gabriela Herța

Tipar: Editura Mega


 

Toate atelierele au fost parte din proiectul „Telciu 2020. Platformă rurală de educație prin cultură”, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, prin co-finanțare AFCN și prin susținerea Primăriei Telciu.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.